Aud din ce în ce mai des la TV sintagma „o rețea de socializare”. Nu că aș sta prea mult să ascult ce se aude pe la TV, dar am prins de câteva ori drăgălașa expresie.
Drăgălașă pentru că știm deja la ce rețea se referă, și anume Facebook. Mulți au scris, vorbit, exprimat păreri pe subiectul ăsta. La emisiunile „educative” de la ora șase, toate pozele cu pițipoance și găinile ori motanii lor sunt luate după „o rețea de socializare”. Mi se pare că articolul ăla nehotărât este de un sarcasm mult, mult mai mare decât vor fi vreodată pozele cu citate vag deștepte, postate de fete care vor să dea dovadă de ironie. Åžtiți voi, ca să pară inteligente și speciale. Cum adică rețea?” de parcă ar fi mai multe suficient de importante ca să fie luate în considerare…
Însă pentru cei de vârsta mea Facebook-ul are menirea lui, oricât am vrea noi fie să-i negăm rolul, fie să-l bârfim și disecăm pe toate blogurile mititele ca vecinele în miezul pensiei care stau pe băncuța din fața blocului. Scopul lui este tocmai înlocuirea interacțiunii. De fapt nu e tocmai o înlocuire, ci o modificare căci întocmai Messenger-ului sau altor forme de comunicare mai vechi, își are gesturile. Spre exemplu, când postezi un cântec transmiți un mesaj oarecare, și ceea ce adaugi în descriere reprezintă felul în care spui: dacă dai copy-paste câtorva versuri din melodie înseamnă că ai postat-o ca să îi arați cuiva ceva. Rare ori evidențiezi versurile cu pricina doar fiindcă îți place cum sună. Dacă pui un emoticon, ca o inimioară sau două puncte x, arăți cât îți place genul muzical din care face parte cântecul postat (tehnica folosită de cei banali), iar dacă faci o remarcă general valabilă ori spui ceva legat de cât de proastă a fost ziua ta, de fapt te plângi pe newsfeedul altora într-un mod mai discret decât a o face pur și simplu. Nu mai este interesant să îți expui viața pe Facebook. În mod direct, desigur. Punctele de suspensie înseamnă durere. Finețea și calitatea umană țin de cât de repede prinzi idei de genul ăsta.
Trucurile cu care obții like-uri (moneda lumii virtuale) sunt și ele destul de interesante. În primul și primul rând, nimeni nu dă nici un singur click pe butoanele alea albastre, subliniate, atrăgătoare de sub poze decât dacă are siguranța că va primi înapoi. Mă întreb destul de des cum de rețin oamenii de la cine au primit like și cum pot returna cu atât de multă exactitate. Ori au o memorie extraordinară care se activează doar când e vorba de monezi (fie ele virtuale sau nu), ori e ceva ce-mi scapă. De altfel, mai există și un fel de cheat-codes pentru a obține like-uri așa mult dorite. Tot ce trebuie să faci este să îți schimbi poza de profil cu aceeași poză de profil ca să apară din nou pe news-feed. Până nu vor apărea niște glumeți amuzanți care să strice trucul și să îl declare mainstream, încă este social acceptat.
Åži descrierea poate continua departe. Jocurile multiplay online sunt grozave. Internetul e grozav. Åži Facebook-ul într-o măsură. Aș spune că n-ar trebui să rămânem blocați numai acolo și totuși nu o să o spun. Singurul lucru care ne-ar mai putea despărți de internet ar fi o modă în care e super să fii offline.
Cristina Iliescu,
Colegiul Național Unirea
