AMÓR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva. Din lat. amor, it. amore.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
CUPIDON sau AMOR (în mitologia romană), zeul iubirii, fiul lui Iupiter și al lui Venus sau, după altă versiune, al lui Marte și Venus. Înzestrat cu puterea de a inspira iubirea în sufletele oamenilor și ale zeilor, cu ajutorul săgeților trimise cu arcul de care nu se desparte. Corespondentul lui Eros în mitologia greacă.
Sursa: DE (1993-2009)
Eros, era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) și al Aphroditei, și frate cu Anteros. Sub înfățișarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgețile lui care nu greșeau niciodată ținta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atît printre zei, cît și în rîndul muritorilor. Însăși Aphrodite se ferea de fiul ei cel capricios și necruțător.
Sursa: Mitologic (1969)
de amorul artei expr. 1. de plăcere. 2. pe gratis, fără bani, de pomană.
Sursa: Argou (2007)
