Luna iunie a încetat demult să mai fie doar o ocazie excelentă de a sărbători ziua copilului. Când filele din calendar se împuținează, când atmosfera de la școală se detensionează ca prin minune, atunci e semn sigur că vacanța de vară e pe aproape.
Manualele sunt înlocuite de trilogii fascinante, care nefiind incluse în programa școlară, nu și-au făcut loc în prioritățile elevului pe tot parcursul anului. Somnul iepuresc, presat mereu de alarma deșteptătorului, devine o trândăvie dulce, până la orele prânzului, iar sandviciul minuscul din geantă, care doar ațâță foamea în loc să o potolească, devine un festin pantagruelic, înțesat cu frișcă, ciocolată, siropuri și condimente.
Vacanța de vară, cea mai lungă și de aceea, cea mai iubită, pare la prima vedere un tărâm unde totul e posibil, un fel de Neverland al lui Peter Pan, un fel de Å¢ară a bunului plac, un fel de Å¢ară a Minunilor, care la finele fiecărui an devine o altă și o altă provocare. Însă și libertatea întâmpină obstacolele ei… cum se ține în frâu atâta timp liber, cum se gustă fiecare clipă din plin, cum se organizează activitățile astfel încât să ajungem să facem tot ce ne-am dorit? Grele întrebări, delicate răspunsuri.
Febra examenelor
Pentru absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a, articolul de față nu poate fi altceva decât o farsă amară. Examenele, emoțiile și perioadele intense de pregătiri minuțioase nu mai permit luxul huzurului. În jur, totul ia forma unei halucinații aiuritoare. Predicativele devin subiective. Materia, de altfel neschimbată, pare, în urma recapitulărilor, și mai stufoasă decât la începutul anului. Bacovia seamănă cu o aluzie la temutul cuvânt BAC, dar ceea ce e mai rău… pledoariile părinților despre viitorul academic sună ca o nucă goală, trântită mereu de același perete, exact ca în proverb.
Din orice situație, indiferent cât este ea de dificilă, există o portiță de ieșire, așa că celor care se confruntă cu furcile caudine ale evaluărilor finale le doresc mult succes! Din proprie experiență, am învățat că atunci când o sumedenie de termene limită mă aglomerează, obișnuiesc să mă gândesc la luminița de la capătul tunelului. Când eram a VIII-a, visam la viața de liceu ca la una de artist, iar la anul, când voi fi a XII-a, îmi voi imagina petreceri fără sfârșit în campusuri universitare. În cazul meu, această metodă mă motivează și îmi grăbește ritmul de învățare.
Trai bun și ochii pe jumătate închiși
Restul lumii, gimnaziști sau liceeni, nu au atâtea griji de ținut în frâu. Chiar dacă uneori a alege în ce tabără să mergi devine o dilemă stresantă, asemănătoare cu acelea ce țin de facultate și viitor, lucrurile sunt de fapt mult mai simple. Lenevia devine religia oficială a celor trei luni de vară și radiourile, conștiente de noua mentalitate a ascultătorilor, își schimbă perspectiva. În peisajul muzical actual, tendințele s-au modificat semnificativ. Cel puțin două piese se remarcă datorită popularității subite care le-a propulsat în topuri. E vorba desigur de „Vara nu dorm”, în care insomnia devine principiu de viață, și de abordarea muzicală adolescento-arogantă „N-ai școală… e nasol”, interpretată de un așa-zis Fresh Kid, în comunicare cu un anume boier Bibescu, parcă ieșit din paginile unui manual de istorie neomodernistă. Videoclipul care însoțește linia melodică este amuzant prin tragedia pe care ne-o propune. Åžcoala este un fel de închisoare hiperpăzită, până când elevii, sătui de atâta plictiseală, încep să arunce cu cocoloașe de hârtie în profesori. Revolta continuă, toată lumea se urcă pe bănci, dansând ca prinsă într-o hipnoză colectivă. Coafurile punk și blugii cu talie joasă sunt elementele care condimentează răbufnirea muzicală, o răbufnire atât de vehementă, mai-mai să devină manifest. Până la urmă, după război mulți viteji se arată și când vine vacanța de vară, sfidarea școlii devine mult simplificată tocmai prin suspendarea ei timp de trei luni.
În afară de aceste melodii, catalogate de o colegă drept „earworm” (viermele care invadează liniștea…), lansările muzicale din acest sezon sunt mai mult decât interesante: Gotye cu „Somebody I used to know”, Taxi cu „Karma, zenu’ și feng shuiu’ „, Jessie J cu „Laserlight” și promisiunea lui Nicu Alifantis conform căreia, în toamnă, acesta își va sărbători cei 58 de ani prin noul său album, „Mozaic”. Vara aceasta, coloana sonoră a distracției este una provocatoare, trecând de la un ritm la altul, eliberându-se de canoane și invitând la visare.
Amăgitorul chip al libertății
Oricât de generoasă ar părea această vacanță, timpul nu stă pe loc și dacă nu luăm fiecare zi drept cea mai frumoasă, ne vom trezi în septembrie secătuiți de așteptarea unui miracol. Vara nu face altceva decât să deschidă larg o ușă către noi. Avem timp să aflăm cine suntem, avem timp să explorăm alte locuri, avem timp să ne punem în noi situații. Nimic altceva! Mama îmi spunea odată că, în clasa a X-a, credea că vacanța va fi o cu totul altă lume, în care va deveni o cu totul altă persoană: mai deșteaptă, mai relaxată, mai interesantă, doar că… în toamnă, s-a trezit că e aceeași, o adolescentă curioasă, în plină luptă cu ea și cu lumea.
Colegiul Național Unirea
