Epilog

   După aproape doi ani de cronici, opinii și articole diverse, e timpul ca „Lecția de adolescență” să ia sfârșit. Nu pretind că s-a sunat de pauză, până acum viața, cu tot tăvălugul ei de întâmplări, nu mi-a dat de înțeles că ar cunoaște ce înseamnă odihna, dar, în orice caz, când te apropii de vârsta de 19 ani, mai precis, atunci când te uiți în oglindă, nu știi dacă mai ești adolescent, dar parcă nici adult nu îți vine să-ți zici. Mândria exuberantă a maturității este primul semn al entuziasmului infantil…
   Ce pot să adaug mai mult? Fie că a fost vorba de interviuri, fie că mi-am spus opinia despre videoclipurile la modă, să scriu săptămânal în „Monitorul de Vrancea” a fost un prilej să mă uit de două ori mai atent la lumea din jurul meu, la generația mea și la forma în care personalitatea ei, la nivel colectiv, este modelată de factori feluriți. Pe neașteptate, a trebuit să-mi deschid larg ochii, în căutare de subiecte și de prilejuri de a scrie. Încă aș mai avea câteva mențiuni de făcut, înainte de a ne lua rămas-bun…

Muzică de flaut în sala Ateneului

   Aș vrea să vă mai adresez câteva cuvinte. În primul rând, nu pot să închei rubrica fără să trec în revistă, pentru cea din urmă oară, agenda culturală a săptămânii care tocmai se încheie. În al doilea rând, așa cum am observat din lecturile mele, cele mai frumoase finaluri sunt cele deschise… de acea, aș vrea să vă lansez sau să relansez o invitație…
   Marți, la Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia”, pe data de 30 octombrie 2012, a avut loc un concert de flaut extrem de sensibil, susținut de interpreții Liviu Topală și Augustin Creznaru. Repertoriul a fost unul modest, dar foarte bine ales, alcătuit din numele a trei artiști de prestanță: G.P.Telemann, W.A.Mozart și G. Bizet. Cele mai reușite piese, în opinia mea, au fost dansurile extrase din opera „Carmen”. Varietatea de nuanțe inspira ascultătorului cele mai diverse emoții și ritmurile, ba jucăușe, ba lente, ușor melancolice, reconstruiau tragica poveste a lui Carmen, plină de patimă și sacrificiu. Publicul nu a fost foarte numeros (în jur de 40 de ascultători), dar atmosfera intimă și sunetele frumos împletite ale celor două flaute au reușit să adauge un plus de farmec unei seri de toamnă, sugestivă prin capriciile și nostalgia ei.

Bu-hu-hu!

   Imediat după concert, miercuri, Colegiul Național „Unirea” a schimbat registrul afectiv, organizând  o serbare de Halloween în sala de festivități a liceului. Anul acesta, elevii au optat pentru o sărbătoare mai altfel. În loc de sperieturi și farse necontenite, spectacolul a fost gândit ca un crochiu simpatic al acestui eveniment anual, față de care, în calitate de români, ar trebui să ne păstrăm o doză de scepticism. Poezii, dansuri, cântece și filmulețe amuzante s-au succedat cu rapiditate, într-un vârtej de culori și mișcări antrenante, dar după părerea mea, momentul serii a fost dansul „Thriller”, adaptat după coregrafia lui Michael Jackson. Cu toate că e o secvență, tradițională de acum, a fiecărui spectacol de Halloween, unele lucruri nu se învechesc niciodată și fie că sunt conservatoare, fie că vocea lui MJ m-a cucerit complet, în toiul atâtor noutăți eu aleg tot acest dans ca fiind de neegalat. Poate că sunt nedreaptă, nici dansul „Ghosts”, inspirat de filmul din anul 1996, care îl are în centru pe un Michael Jackson sumbru, nu a fost de lepădat.

„Teatru de buzunar”

   Acestea fiind spuse, nu aș vrea să plec cu mâinile în buzunare, de aceea vreau să vă împărtășesc o descoperire culturală savuroasă. În fiecare lună, pe www.eteatru.ro, se alege o temă dominantă, cum ar fi teatrul german sau francez, și în funcție de programul afișat pe site, se difuzează cele mai bune piese de teatru radiofonic, prilej cu care nu numai că puteți auzi vocile unor mari actori români, dar, așa cum am mai pledat și în alte articole, vă puteți transforma spiritual, prin transpunerea în pielea personajelor sau prin simpla apropriere de dramele și bucuriile unor făpturi imaginare care totuși, ne seamănă atât de bine.

   Fără alte formule de încheiere, vă doresc o adolescență frumoasă și sper ca prin articolele mele să vă fi descrețit frunțile sau să vă fi dat un prilej cât de mic de a regândi lumea pestriță din jur.