A trecut numai o zi de când m-am întors dintr-o vizită de studii din Capitala Belgiei, Bruxelles. Tot atât a trecut de când încerc să scap de gustul amar lăsat, în mod gratuit, de unul dintre jurnaliștii care m-a însoțit. În timpul celor șapte zile am fost bombardați de informații în vizitele noastre la Comisia Europenă, la Parlamentul European și alte reprezentanțe românești la Bruxelles. Cu toate acestea, un om de radio, căruia nu o să-i dau numele, din do-rința de a rămâne necunoscut, a mințit în gura mare în aeroport, alungând orice dovadă de minimă deontologie. Pe buzele lui se putea citi rasismul cras, iar nesimțirea băltea în discursul lui.
Am avut, pentru scurt timp, senzația că îi smulg telefonul de la ureche și spun eu adevărul celor care ascultau radio în acel moment. Sunat de colegii din țară, de la postul de radio la care lucra, rasistul de lângă mine susținea că în capitala Belgiei sunt foarte mulți „țigani”. Nimic mai fals! De asemenea, tot el susținea, în timp ce era în direct la pseudo-postul de radio, că o „țigancă” a fost foarte uimită că cineva îi vorbește în românește. La fel de fals! Minciunile au mers până mai departe. Tot el relata cum i-a spus femeii așezată jos, la metrou, că ea are mai mulți bani și, în consecință, să îl ajute ea pe el. Ce să vedeți, femeia i-a dat 50 de cenți. Eu aici am refuzat să mai cred orice auzeam din direcția nesimțitului. Pus, probabil, într-o postură ingrată, moderatorul din România l-a întrebat pe rasist ce a mai văzut prin Capitala europeană. Răspunsul a fost la fel de infect! „Nu are rost să vă plictisesc cu măsuri anti-criză sau reforme în domeniul agriculturii!”.
A fost pentru prima dată când am intrat în pâmânt de rușine pentru simplul fapt că sunt și eu, la fel ca el, jurnalist. Am simțit cum toate privirile mă biciuiau pentru vorbele colegului meu de călătorie. Atât a înțeles el că se petrece la Bruxelles. Nu, în Belgia nu sunt români de etnie rromă în cantități impresionante. Nu i-ar fi dat nimeni, cu atât mai puțin femeia în cauză, 50 de cenți pentru simplul fapt că i-a cerut. Eu am înțeles altceva din vizita mea, alta decât a lui. În șoaptă, pot să vă spun că România este avantajată că reforma în agricultură este făcută de un comisar român. De exemplu, în anii care urmează se dorește o uniformizare a subvenției la hectar, în comparație cu Germania care are, de pildă, peste 400 de euro și noi doar 100.
Mai departe, la Comisia Europeană, comisarii răspund întrebărilor tăioase ale jurnaliștilor de acolo și consultă fel de fel de organizații care aduc amendamente la proiectele făcute. Asta am înțeles eu. Åži am mai înțeles că meseria de jurnalist acolo este privilegiată. De exemplu, dacă un om de presă vrea un interviu cu un anume om, în direct, în țara lui, Parlamentul și Comisia Europeană îi pun la dispo-ziție toată logistica necesară și suportul uman. Un lucru minunat! Eu, poate, nu am fost îndeajuns de nesimțit și în loc să văd ce e pe jos, am privit mai sus.
