Ediția: Vineri 19 aprilie 2024 Nr. 6608
Ediția: Vineri 19 aprilie 2024 Nr. 6608

VIDEO și GALERIE FOTO: Zăpada, ca o rugă. De la Schitul Muntioru la Mănăstirea Soveja

De ceva vreme îl ascult intens pe Cătălin Moise. Într-un videoclip vorbește, la un moment dat, despre Eriugena, trăitor în secolul IX, un „teolog creștin (care) trebuia să rezolve o problemă care-și tot arăta capul. Dacă Dumnezeu e complet auto-suficient, de ce a creat această lume amărâtă, pe care să se plimbe oameni confuzi? Teologul a găsit răspunsul: Dumnezeu avea nevoie să se manifeste în timp, ca să devină complet conștient de sine. În alte cuvinte, Dumnezeu a creat oamenii ca să poată să se cunoască pe el în ei. Avea nevoie de o oglindă în care să se vadă pe sine, așa că s-a spart în nenumărate fragmente numite suflete umane și a creat lumea. Istoria lumii este procesul prin care fragmentele astea sunt reasamblate și Dumnezeu se reîntregește în varianta complet realizată”.

Dacă am renunța măcar pentru câteva momente la cotidian și am înălța ochii spre cer, atunci când ninge, dacă ne-am lăsa ninși, am simți oare îmbrățișarea lui Dumnezeu? Am simți că noi suntem El și El e noi și nu ne-ar mai supăra zăpada, ci ne-am bucura de ea de parcă ar fi fragmentele alea de oglindă în care Dumnezeu s-a privit pe sine și în care ne îndeamnă mereu, dar nu-l mai auzim, să ne privim și noi?

A nins peste Vrancea. A nins mult și alb și curat. A nins cu Dumnezeire. Dar noi n-o (mai) vedem. N-o (mai) simțim. N-o (mai) înțelegem. Cu fețele luminate doar de ecrane, suntem cuprinși de întuneric. Cu mintea și sufletul biciuite de supraviețuirea în omenesc, ne-am uitat originile divine. Tragem zi după zi la o căruță din ce în ce mai grea, plină cu din ce în ce mai… nimic, ca să ajungem la un final de unde să ne uităm înapoi și să ne întrebăm: de ce? pentru ce? și să-i cerem lui Dumnezeu zăpezile și anii de altădată.

Zăpezile sunt aici, și la Schitul Muntioru de la Vintileasca, și la Mănăstirea Soveja, și între blocurile din Focșani. Anii sunt aici. Zilele sunt aici. Și clipele. Trebuie doar să fim și noi în ele.

Fii, pentru câteva clipe măcar, ceea ce ai fost sortit să fii: parte din Dumnezeire.

Sursa foto: Radu Iftinoiu (pentru Schitul Muntioru); Ionuț Filimon (primarul comunei Soveja)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?