„După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreiește se numește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut. Åži era acolo un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”.
„Åži îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu-ți este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus și căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns Iisus și le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face și Fiul întocmai. Că Tatăl iubește pe Fiul și-I arată toate câte face El și lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă mirați. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață celor ce voiește. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; Åži I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.” Acest slăbănog de la Poarta Oilor a trebuit să aștepte 38 de ani, iar acum se împlinise vremea ca să se arate Mîntuitorul Cel ce a ridicat păcatele lumii ca să-l tămăduiască. Mîntuitorul l-a întrebat dacă voiește să se facă sănătos, pentru a vedea dacă are voință pentru aceasta. Åži de la noi cere Domnul voință, ca să ne vindecăm sufletul de patimi și de păcate. După ce slăbănogul a terminat de spus necazul lui înaintea Domnului, bunul și iertătorul Iisus îi zise: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”. La porunca lui Iisus, venele trupului slăbănogit au prins puteri și s-au întărit cu totul, iar el începu să meargă. Toți s-au mirat văzînd cum pleacă sănătos pe picioarele lui acela care era anchilozat, dar nu s-a găsit niciunul să aducă slavă lui Dumnezeu; fiindcă Dumnezeu era Acela cu chip de om și numai Dumnezeu a putut să facă o astfel de minune. Sfînta Evanghelie nu ne spune că slăbănogul ar fi mulțumit Domnului că l-a făcut sănătos, dar ne spune că s-a dus și a spus iudeilor că Iisus este cel ce l-a făcut sănătos.
Hristos, apărătorul nostru!
Oricît am fi de împo-vărați de greutatea necazurilor, pilda Mîntuitorului răstignit ne face să privim, în lacrimi și nă-dejde, grădina fericirii raiului care așteaptă pe cel ce rabdă pînă la sfîrșit. Așa zicea Iisus ucenicilor Săi: „Voi veți plînge și vă veți tîngui, vă veți întrista, însă întristarea voastră se va preface în bucurie mare mai pe urmă”. Iată nădejdea cea mare pe care ne-o dă Domnul pentru viața cea veșnică. Pînă atunci avem toți parte de suferință, și cei buni, și cei răi; cei buni ca să se curățească și mai mult pentru locul cel curat, iar cei răi să se trezească și să vină la fericire cît mai repede, la pocăință, să nu-i mai apuce moartea în păcate. Sfîntul Augustin a asemănat viața omenească cu un covor ce are două fețe. Pe una din fețe se văd culorile, desenele și florile, pe cealaltă parte nu se vede decît un amestec de fire și noduri încîlcite. Așa e și cu viața noastră de aici; noi nu-i vedem decît una din fețe, cealaltă parte o vede și o știe Dumnezeu.
De aceea Tatăl nostru cel din ceruri, care este bun Părinte, ne zice și nouă, ca și slăbănogului din Evanghelie: «Vreți voi să vă faceți sănătoși. Veniți la Mine, urmați sfaturile Mele și vedeți să nu mai păcătuiți, ca să nu vă fie și vouă ceva mai rău în veci în iad, în chi-nurile fără sfîrșit»”, spunea părintele Visarion Iurgulescu. „Doamne Ii-suse Hristoase, Fiule și Cuvîntul lui Dumnezeu, scapă-ne pe toți care ne-am adunat aici de chinurile iadului și vindecă slăbănogirea sufletului și a trupului nostru. Ajută-ne cu Harul Tău să nu mai păcătuim, ca să ne mîntuim și noi în vecii vecilor. Amin.”
