Învierea Domnului din morți este praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor, motiv pentru care creștinii, timp de 40 de zile, se salută cu „Hristos a înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat că a înviat!”. Zilele trecute, gospodinele au fiert și înroșit ouă, au copt cozonacii și pasca și au preparat mâncarea de miel. În fiecare zonă a județului sunt tradiții diferite, moștenite din moși-strămoși.
Încondeiatul ouălor este o artă. O demonstrează gospodinele din Vrancea, pentru care pictatul ouălor este o pasiune.
În satul Neculele, din comuna Vintileasca, am găsit-o, chiar în ziua în care împli-nea 46 de ani, pe Iftinca Tănase, o femeie roșcovană și plină de viață. Åži-a îmbrăcat straiele tradiționale, pe care le are moștenire de la străbunici, și s-a apucat de treabă. În timp ce își pregătea uneltele de lucru, ne-a explicat tehnica încondeierii ouălor. În fiecare an, de Paște, Iftinca încondeiază cam 500 de ouă, cu următoarele motive: unghia caprei, luceafărul, frunza de stejar, laba gâștii, vârtelnița. Pe scurt, meșteșugul deprins în copilărie de la bunica din partea tatălui presupune fierberea ouălor, încondeierea și cufundarea în vopsea. Ca să arate cât mai bine, ouăle sunt ținute pe lângă sobă și frecate cu o cârpă îmbibată în untdelemn. „Eu am învățat de la bunica din partea tatălui, și am dus tradiția mai departe. Mi s-a părut greu la început, însă după ce am învățat acest meșteșug, totul a fost foarte simplu. Așa e tradiția la noi în sat. Am un băiat care a furat meserie de la mine, dacă pot spune așa. A fost la mai multe concursuri naționale, unde a câștigat importante premii. Vin femeile la mine să le fac ouă încondeiate în fiecare an. Fac cam în jur de 500, poate și mai multe. Le fac din plăcere și îmi doresc ca tradiția să fie dusă mai departe de fiul meu”, a spus Iftinca Tănase.
Tradițiile specifice zonei Vintileasca sunt duse mai departe de alți doi tineri din sat, dar și de femeia de serviciu a școlii din localitate. Simona Noapteș, deși elevă la oraș, este pasionată de această artă. „Încondeiatul ouălor este o pasiune pentru mine. Îmi place ceea ce fac și am de gând să duc mai departe tradițiile locului. Armonia și liniștea acestor locuri sunt deosebite. Cei care vin aici, simt cu adevărat rostul lor pe lume. Nu e greu să încondeiezi ouă, trebuie să ai dăruire pentru acest lucru. Iubesc aceste ținuturi și sunt parte din mine”, a spus fata.
„Hristos a înviat!” – „Adevărat că a înviat!”
Despre persoanele care ciocnesc ouă în ziua de Paște se spune că atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă se vor recunoaște. Despre persoanele care ciocnesc ouă roșii și rostesc simultan, nevoit, „Hristos a înviat!” și „Adevărat că a înviat!” se spune că le va fi iertat un păcat greu. Descoperirea unui ou cu două gălbenușuri e semn de căsătorie în curând. De asemenea, spargerea părții superioare a oului înseamnă recunoașterea Învierii Domnului, iar spargerea părții inferioare a oului bucuria nespusă cauzată de Înviere. Se spune că în perioada dintre Paște și Rusalii cerurile se deschid, iar sufletele celor decedați se întorc în casele celor dragi pentru a-i proteja. De asemenea, se spune că sufletele persoanelor care decedează de Paște nu mai sunt supuse judecății de apoi, căci ajung direct în Rai. Apa păstrată de la slujba Învierii are puteri vindecătoare, îndepărtînd anumite boli și suferințe. Lumânările cu care ai luat lumina de la preot în noaptea Învierii nu se aruncă, ci se aprind în fața icoanei în caz de supărare mare, la necazuri sau când te afli în mari dificultăți. Se spune că lumina acestora este mai aproape de rai decât orice altă lumină.
Spălarea pe față din dimineața Învierii
Într-o cană se pune un ou roșu, în unele locuri două, și o monedă de argint. Se toarnă apă proaspătă adusă de la fântână. Toți ai casei se spală pe rând, dându-și fiecare cu oul roșu peste obraz și zicând «Să fiu sănătos, și obrazul să-mi fie roșu ca oul ; toți să mă do-rească și să mă aștepte așa cum sunt așteptate ouăle roșii de Paște ; să fiu iubit ca ouăle în zilele de Paște ». După aceea se ia moneda de argint și trecând-o peste față se zice: «Să fiu mândru și curat ca argintul»; În unele sate, în lighean se pune și o crenguță de busuioc, deoarece se zice că dacă te speli cu el vei fi onorat ca busuiocul.
