În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Martin Mărturisitorul, papă al Romei.
Acest sfânt a trăit pe vremea împărăției lui Constantin, cel poreclit Pogonat, adică bărbosul, care Constantin a fost ucis în baia Dafnei în Sicilia, lovit în cap cu un vas. De aceea pentru dreapta lui credință, trimițând împăratul a adus de la Roma în capitală cu sila pe feri-citul acesta, care a pătimit multe necazuri la mergerea și la întoarcerea sa. Åži fiind împăratul tot una și la un gând cu eresul monoteliților, și punându-l în legături, ca și cum ar fi fost făcător de rele, l-au pus la închisoare; după aceea l-au trimis în surghiun la orașul Cherson, unde săvârșindu-și rămășița vieții ca un luptător, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfinților mărturisitori episcopi de Apus: Serghie, Pir și Teodor, care au fost împreună cu sfântul Martin.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ardalion comediantul.
Acest sfânt a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre și făcând schimele unuia și altuia, și fățărnicindu-se, arăta patimile și întâmplările celorlalți. Fiindcă odată a socotit să se fățărnicească, arătând împotrivirea creștinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, și se zgâria; ca și cum nu voia să aducă jertfă zeilor. Poporul văzând acestea plesnea cu mâinile și lăuda prefacerea lui cea iscusită și vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către popor ca să tacă, și așa s-a mărturisit pe sine că este adevărat creștin. Guvernatorul iarăși l-a sfătuit să-și prefacă socotința, dar el nevrând, și rămânând în credința lui Hristos, a fost aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc, și așa săvârșindu-se a primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Tomaida.
Această sfântă Tomaida s-a născut în Alexandria, și bine fiind crescută și învățată de părinții săi, a fost însoțită cu bărbat și era în casa bărbatului său, cu multă credință, și petrecea cu întreagă înțelepciune și cinste. Åži viețuia împrenă eu ei și trupescul părinte al tânărului, care luase luiși noră pe Tomaida. Într-una din zile, neaflându-se acasă fiul său, pierzătorul de suflete diavol, a băgat în bătrânul cuget de ocară împotriva nurorii sale, și cugeta să se împreuneze cu tânăra, în toate chipurile uneltind spre împlinirea scopului său. Însă fericita Tomaida, mult sfătuind și rugând pe bătrânul, nimic nu isprăvea; căci întunecat cu mintea de diavol, luând sabia fiului său, și lovind pe tânăra foarte tare a tăiat-o în două; și ea și-a dat sufletul Domnului, și s-a făcut muceniță pentru întreaga ei castitate; iar bătrânul, îndată pierzindu-și vederile, umbla prin casă orb. Åži mergând oarecare spre aflarea fiului său, au aflat pe tânără zăcând moartă pe pământ și bătrânul se purta orb încoace și încolo, rătăcind, prin casă; acesta întrebat ce este aceasta ce se vede, a descoperit adevărul și mustrându-se pe sine, că cu mâna sa a făcut ucidere, adăugând încă și rugându-se ca să fie dus de ei la guvernator și să-și primească osânda. Aceștia plecându-se l-au dus la guvernator și cunoscându-se adevărul, din porunca lui s-a tăiat capul bătrânului. Înștiințat fiind de acestea ava Daniil de la Sketis s-a coborât la Alexandria, și luând moaștele sfintei, le-a dus la Sketis, și le-a așezat în cimitirul său, pentru că sfânta s-a nevoit prin sânge și s-a săvârșit pentru curăție. Åži un oarecare din Sketis, fiind stăpânit de pofta desfrâului, s-a dus la mormântul fericitei, și luând untdelemn din candela ei și ungându-se, luând încă și binecuvântarea ei, când s-a arătat lui în vis, deșteptându-se s-a izbăvit de patimă. De atunci și până astăzi frații din Sketis au mare ajutor pe fericita Tomaida în luptele împotriva trupului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
