Cinci mii de lei… Atât îi mai sunt necesari micuțului Paul, din satul Bonțești, comuna Cârligele, pentru a-și termina seria de citostatice care l-ar asigura că boala cea rea, cancerul, nu o să mai revină. Bieții săi părinți nu mai au bani. Au dat tot ce-au avut în bătălia pe care au dus-o din iunie anul trecut încoace, pentru a-și salva băiețelul de la moarte… Izolat în odăița din satul său, fără un rinichi și foarte trist, Paul trăiește cu speranța că „la primăvară voi fi sănătos. Mai trebuie să merg de cinci ori la spital și după aia o să mă duc din nou la grădiniță”. Oricine dorește să ajute acest copilaș să iasă câștigător în ultimele bătălii din războiul cu cancerul, poate face donații în contul în lei deschis de mama sa la Banca Transilvania: RO98BTRL04001201A89235xx. De asemenea, părinții pot fi contactați la telefon 0765.089.524.
Imaginați-vă că puiul de om pe care l-ați adus pe lume vi se aruncă, într-o zi, speriat, în brațe și vă spune că a făcut „pipi cu sânge”. Îl liniștiți gândind că nu poate fi altceva decât o banală răceală, dar… Imaginați-vă că odată ajunși cu el la spital, vi se comunică așa, pe negândite, că are o malformație la rinichi ce necesită investigații speciale. Åži mai ales, imaginați-vă că ajungeți cu el la Spitalul „Sfânta Maria” din Iași unde vi se spune direct că micuțul vostru are …cancer. Cancer! Nu-i așa că vi se dărâmă lumea? Nu-i așa că ați vrea pe loc să luați asupra voastră cumplita boală și chiar să muriți în locul propriului copil, până ieri atât de plin de sănătate? Cam așa ceva s-a întâmplat, în iunie anul trecut, cu micuțul Paul și părinții săi. În doar câteva zile întregul firesc al existenței lor s-a întors pe dos. Iar băiețelul, la doar șase ani, s-a trezit fără vreo vină purtătorul unei suferințe cumplite care a început să-i roadă trupul și sufletul… „Tumora de pe rinichi era de 6/8 centimetri. Ni s-a spus că are cancer gradul III. Existau speranțe. Pe 17 august, Paul a fost operat, i-a fost extirpat rinichiul drept. Iar pe 30 august am început seria de citostatice. Din 20 în 20 de zile. I s-au prescris opt luni de chimioterapie”, spune Sorina Angheluță, mama lui Paul.
De ce el?
Băiețelul nu a înțeles nici până astăzi de ce i se întâmplă numai lui această suferință. De ce a trebuit să-și părăsească colegii de grădiniță și să-i înlocuiască, dintr-o dată, cu ceilalți copii din saloanele Spitalului „Sfânta Maria” din Iași. Acei copii nu seamănă cu foștii lui mici camarazi. A constatat că nu sunt veseli decât rareori, că în ochișorii lor strălucesc mult timp lacrimi de om mare, nu inocența copilăriei. Åži a mai văzut Paul că încet încet, începe să semene cu ei: fără păr și cu trupșorul tot mai slăbit… Totuși, atunci când greața și chinul provocate de citostatice mai treceau, când lumea din jur începea iar să prindă contur și când panica indusă de răul din trup începea să se transforme într-o stare de relativ echilibru, Paul a legat prietenii… „Cosmin este prietenul meu de la spital. Are patru ani, stă și el acolo și face tratament. Am mai avut prieteni acolo dar nu i-am mai văzut…”, povestește, timid. Nu știe de ce nu i-a mai văzut pe ceilalți prichindei. Åži nici nu trebuie să știe că acolo, prin saloanele spitalului, moartea, legată la ochi… cheamă copiii la „de-a baba oarba”…
La capătul puterilor…
Pe Paul însă, îngerașul pă-zitor nu l-a părăsit nicio clipă. Åži astfel, băiețelul a ajuns aproape de final. Un final care ar putea fi unul fericit, pentru că toate analizele îi ies de acum bune și mai are de suportat doar cinci serii de ședințe de chimioterapie. „Mai trebuie să merg de cinci ori la spital la Iași și gata! La primăvară, în martie împlinesc șapte ani și o să vină copiii la ziua mea. De abia aștept să mă fac bine, să fiu sănătos, să pot să merg să mă joc afară!”, spune Paul, cu ochișorii strălucind de speranță. Pentru mama și tatăl său însă, aceste încă cinci drumuri de făcut la Iași reprezintă o nouă grea încercare din care nu mai știu cum să iasă. Cheltuielile foarte mari impuse de boala copilului lor le-au depășit demult puterile. Dacă până acum s-au descurcat cum au putut, fiind ajutați și de oamenii de lângă ei, acum, când au ajuns atât de aproape de mal s-au trezit în situația de a nu-l putea atinge… Iar miza este sănătatea, viața propriului lor fiu. „La chimioterapie nu avem voie să întârziem nici măcar o zi. Medicul ne-a spus foarte clar că Paul trebuie să facă toate ședințele de chimioterapie pentru ca boala să nu mai apară. Dar credeți-ne că nu mai avem bani… Se zice că pentru copii tratamentul este gratuit dar nu e adevărat. Totul trebuie cumpărat. Drumul costă, medicamentele la fel, mâncarea pentru cât stăm acolo… Oricine a fost în spital știe că totul se plătește… Un singur drum ne ajunge la 1000 de lei. Noi trebuie să mai mergem de cinci ori. Åži nu mai avem niciun ban”, explică Sorina.
***
Åži cum să nu-i crezi? Sorina lucrează la „Avicola” iar leafa pe care o încasează lunar este de doar 580 lei. Soțul ei, dascăl la o biserică din Petrești primește, după ce i-a fost redus salariul cu 25%, că doar e bugetar, doar 300 de lei pe lună! Din acești bani, bieții oameni trebuie să-și întrețină și băiețelul bolnav și pe surioara lui, elevă în clasa a treia. „De ea, sărăcuța, de când cu boala lui Paul, nu ne mai prea putem ocupa… Are și ea nevoile ei și mi se rupe inima dar nu avem ce să facem… Totul a fost direcționat spre Paul care trebuie să se facă bine… Este adevărat că ne-au mai ajutat până acum și rudele, vecinii, oamenii care au aflat prin ce trecem. Dar acum nu mai avem nimic… Poate sunt părinți care știu ce înseamnă să-ți fie copilul bolnav, poate sunt oameni care ne înțeleg și care vor vrea să ne ajute… Să ne ajute să ajungem să termine Paul citostaticele… să nu-i mai apară boala…”, spune sărmana mamă.
Apel la omenie
Cinci mii de lei… Pentru unii, nu înseamnă mare lucru. Pentru alții, ar fi o avere. Pentru Paul însă, cei cinci mii de lei pe care nu-i are sunt efectiv, pașaportul pentru viață. Băiețelul nu știe asta dar imaginați-vă cam ce simt părinții săi văzând că nu îi au și că de ei depinde sănătatea, existența puiului lor. Con-știenți că e criză, că tot mai mulți dintre oameni trăiesc confruntându-se cu lipsuri și nevoi, s-au jenat să solicite public, ajutor. Acum însă, nu mai au încotro. Pur și simplu nu au de unde să mai scoată banii cu care să ducă la capăt tratamentul fiului lor. Dispe-rați așa cum numai părinții pot fi, ei fac apel la omenia celor care le citesc povestea. Astfel, cine dorește să îl ajute pe Paul să iasă la liman, poate dona orice sumă de bani în contul deschis de mama lui la Banca Transilvania: RO98BTRL04001201A89235xx. De asemenea, părinții pot fi contactați la telefon 0765.089.524. Fiecare leu donat dă o șansă în plus vieții acestui copil!
