Neplătiți de două luni și jumătate, asistenții și însoțitorii persoanelor cu handicap din Adjud sunt disperați că nu mai pot să asigure nici măcar hrana necesară celor pe care îi au în îngrijire, ca să nu mai vorbim de medicamente.
În municipiul Adjud sunt 53 de asistenți personali și 90 de persoane cu dizabilități care își plătesc singuri un însoțitor și niciunul dintre aceștia nu și-a primit indemnizația. Salariul net al unui însoțitor este de 461 lei, care a fost plătit de Primăria Adjud beneficiarilor până în luna septembrie. În august s-a achitat doar 75% din suma netă, asistenții încasând 350 lei. Problema gravă este că nici luna aceasta oamenii nu își vor primi banii din cauză că nu au fost alocați primăriei. „Åžtim că este o situație disperată și prioritară, dar nu avem cu ce să plătim salariul acestor asistenți. Deoarece numărul celor care nu și-a primit banii este mare, am făcut demersuri și sesizări către Prefectură, Direcția de Finanțe Vrancea dar până acum nu s-a rezolvat nimic”, a precizat viceprimarul Gelu Diaconu. Din cauza rectificărilor bugetare, Primăria Adjud nu poate să achite din bugetul local cele datorate asistenților perso-nali. Aceste indemnizații provin din TVA și se alocă primăriei cu destinație precisă. „Oamenii dau vina pe instituția primăriei dar ideea e că noi înțelegem situația nefericită a acestor persoane și facem tot ce putem pentru a le ajuta. Acum noi așteptăm banii promiși”, a afirmat Ioan Ghimpu, șef personal la Primăria Adjud.
Înglodați în datorii
Asistenții personali ai persoanelor cu handicap au ajuns la capătul puterilor. Nu știu ce să mai facă și la cine să mai apeleze pentru ajutor deoarece toate instituțiile îi pun pe drumuri pentru rezolvarea problemei, dar pe data de 12 a lunii văd tot conturile goale. „Deși sunt puțini bani, se întârzie și cu aceștia. Factura la gaze e restantă iar plata curentului s-a făcut cu economii la mâncare. Băiatul meu, Bogdan, în vârstă de 23 ani are tetrapareză spastică și are nevoie de medicamente și multe alte lucruri. În fiecare lună trebuie să-i cumpăr încălțăminte, deoarece el merge pe vîrfuri. Soțul meu are salariu de 700 lei și nu ne ajunge nici pentru traiul de zi cu zi”, a declarat Maria Sumănaru, asistent personal. Întârzierea plății indemnizațiilor a generat pentru majoritatea asistenților, numeroase datorii către vecini, magazine și în special întârzierii la plata ratelor la bănci. „Am datorii mari la magazinul de lângă bloc. Le-am făcut în speranța că îmi voi primi sala-riul. Eu sunt bolnavă și din banii aceia plăteam pe cineva să mă ajute dar acum sunt într-o situație dispe-rată, mai ales că am un copil la școală. Eu nu am treabă cu nimeni, doar vreau cei 460 lei, că eu mă descurc așa. Nu înțeleg ce vor, să murim în casă de frig și foame?”, a spus cu lacrimi în ochi Violeta T., care nu poate să se deplaseze nici până la piață.
În situația celor două femei se mai află și alți asistenți personali care au ajuns la capătul răbdării. Ionela Cozma are grijă de sora ei care are probleme fizice și psihice, Ionica Oriță stă în permanență cu fiica sa de 36 de ani, imobilizată la pat și care nu vorbește iar fiul Iulianei Macovei nu poate să se deplaseze fără ajutor.
Ceea ce este de admirat e faptul că acesta din urmă este înscris la facultate la Bacău, iar membrii familiei fac eforturi fizice și mate-riale mari pentru ca tânărul să ajungă la examene.
Toți acești oameni necăjiți speră că cineva, acolo sus, va face lumină pe strada lor tristă și umbrită de suferință și că nu vor muri în case de frig și foame.
