Învierea este o Revelație, o revãrsare a harului, care nu desființeazã natura ci o transfigureazã. Ea dã o nouã existențã și o nouã fațã firii noastre. Dar învierea, deși este o inițiativã și un act divin, se sãvîrșește în noi, cu noi, cãci nu Dumnezeu are nevoie sã învieze ci noi. Sfintele Paști este praznicul praznicelor și sãrbãtoarea sãrbãtorilor, zi în care se cade sã fim plini de bucurie duhovniceascã. Domnul, Dumnezeul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin învierea Sa.
Cerul și pãmîntul dupã cuviințã sã se veseleascã, cãci lumina Învierii Domnului a umplut de luminã cerul și pãmîntul și iadul și pe toți cei ținuți în legãturile morții cu nãdejdea învierii, la veșnicã veselie i-au adus prin coborîrea Mîntuitorului în iad. Hristos, viața noastrã, a pus temelie nouã neamului omenesc prin învierea Sa și a încununat toate minunile preaslãvite fãcute de El pe pãmînt. Ziua Învierii Domnului este biruința împãcãrii, surparea rãzboiului, stricarea morții și înfrîngerea diavolului. Astãzi se cade sã repetãm cuvintele profetului Isaia: „Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tãu?”. Hristos a înviat! La ceas de taină, cînd toți credincioșii sunt adunați în sfînta biserică și așteaptă cu încredere și credință Sfînta Liturghie Pascală, un cuvînt ca un strigăt răsună în mijlocul bisericilor: „Veniți de luați lumină! Hristos a Înviat!”. Un cuvînt ce spulberă întunericul ! Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru a Înviat și prin Învierea Sa înviem și noi! Căci Domnul pentru aceasta a venit pe pămînt, să se jertfească pentru ca omul să fie iarăși ridicat la starea sa cea dintîi, să fie iarăși împăcat cu Dumnezeu. Lumina care coboarã din Cer, de la Pãrintele Luminilor, scaldã pãmîntul în strãlucirea-i divinã, împrospãtînd darul înțelepciunii și pe cel al dragostei. Harul lumineazã și sfințește. El e lumina care precede Învierea și care întreține și scînteia speranțelor noastre. De aceea Învierea Domnului cheamã la înnoirea vieții, la viața cea adevãratã. Numai străduindu-ne să ne depãșim mereu pe noi înșine, vom reuși să biruim toate piedicile lumii, avînd în față chipul Mîntuitorului, cel care ne-a adresat chemarea: „Îndrãzniți, cã Eu am biruit lumea!”. Prin Înviere, Iisus „ne-a trecut din moarte la viațã și de pe pãmînt la cer”. Învierea reprezintă „lumina care lumineazã întunericul”. Biruința vieții asupra morții e asiguratã de forța deplinã a binelui contra rãului. Prin jertfã, instrumentul morții devine calea cãtre viața veșnicã: „În acest semn veți învinge”. Omul este purtãtorul de luminã, numai el putînd sã-i aprecieze importanța și s-o rãspîndeascã neîncetat, pentru a nu-l cuprinde întunericul morții, care-i amenințã existența. „Bucurați-vã!” a fost salutul lui Iisus înviat. Nici un motiv de întristare nu-și mai are justificarea în fața marii împliniri pe care a așteptat-o atît de mult lumea. Deci și noi se cuvine să ne bucurăm, împreună cu întreaga lume: căci moartea a fost biruită iar întunericul s-a risipit! Hristos, Dumnezeu Omul, Hristos prietenul nostru, Hristos Împăratul nostru a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcînd și celor din mormînturi viață dăruindu-le!
