„Îmi pare rău că i-am spus așa, dar n-am mai putut!”. Păi, de ce să-ți pară rău, dacă este ? Ia să vedem ! Imbecilule, imbecilule, imbecilule ! Ei, ce zici, capătă sens, nu-i așa ? Problema este următoarea: oamenii care lucrează în sectorul servicii, de orice natură ar fi ele, și care sînt…. cum sînt ? cum….sînt… Tot caut cuvinte: frustrați, preocupați, obosiți… sau poate, pur și simplu, imbecili. Ce dracu’, zău așa, o fi așa de greu să-ți miști fundul de pe scaun ? Ce dracu’ o fi așa de greu să zîmbești ? Ce dracu’, zău! o fi așa de greu să vorbești calm cu oamenii CARE TE PLÄ‚TESC! Că plătim ! Orice ! Biletul de microbuz, analizele medicale, pîinea cea de toate zilele, plătim să intrăm la wc-ul public, la cinema, plătim coafeza și pe băiatul care spală mașina, plătim statul să ne facă șosele bune, spitale moderne, școli și grădinițe, să ne asigure paza și protecția, să ne guverneze. Iar imbecilul abia se mișcă, se scarpină în nas, se răstește, te dă afară, te înjură de mamă sau îți zîmbește superior, cu mila celui care are, pentru cel care cere. Păi, să nu-l iei de gulerul ăla ros sau de puloverul din poliester 85% și să-l trîntești de perete, să nu-i arzi doi pumni în stomac să se aplece și-apoi să-i dai și una după ceafa aia groasă, de porc sedentar ? Da’ nu-i dai, că ești civilizat, crezi în democrație, în dreptul fiecăruia de a fi nesimțit, crezi că nu e necesar să-ți faci dreptate singur, că de aia există legi. Exemple Laborator de analize medicale – cu aceleași mănuși pe mîini se iau mostrele cu urină, excremente și sînge, se înțeapă cei care stau la coadă; ah, cozile, iată-le, sînt aici, vino, bre, nea Nicule, să ne povestești cum e cu plenara CC al PCR, că tot vremurile lu’ matale sînt! Unitate medicală – o fișă, vă rog! cum vă numiți ? cetățeanul X ! după 10 minute de căutare: cum ziceați că vă numiți ? cetățeanul X, cucoană ! păi, de ce nu spui, domnule, așa !? păi, am zis ! alte 10 minute; coadă, dulce, coadă! n-o găsesc! următorul ! Spital – domnul director este ? este, dar e foarte ocupat. ok, revin mîine. – bună ziua, domnul director este ? este, dar e foarte ocupat. totuși, măcar un minut. mda… să văd… nu se poate, e foarte ocupat. ok… revin mîine… – bună ziua, domnul director este ? îmi pare rău, e pe secții. aaaa, dacă e pe secții, atunci… Instituție publică – bună ziua, domnul inspector este ? nu, e pe teren ! – bună ziua, tot cu domnul inspector aș fi vrut, am o problemă cu… e în delegație ! La coafor – am plecat un pic de la primărie, că nu știu ce să mai fac cu părul ăsta ! și unghiile astea arată groaazniiic ! sînt pe teren, dragă, și tu acuma… Pe stradă, în jur de ora 14.00, domnu’ purtător de cuvînt cu soția – da’ ce faceți, ori sînteți în concediu ? ei, și tu acuma, pe teren ! La restaurant – da! spuneți ! păi, știți, nu ne-am hotă….; peste un sfert de oră: deci ? În microbuz – dă-te, bă jos ! muzică populară dată la maxim; închide, bă, geamu’ ăla, că mă trage curentu’! De la ce i s-o trage, dom’le, imbecilului ? De la facturile prea mari la întreținere ? De la lenjeria prea scorțoasă care-l roade între pulpe ? De la partenerul de viață care nu-i mai dă ? De la constipația de trei zile ? De la ce-o fi, dom’le, că nu mai pot și-mi vine și mie să urlu: IMBECILULE !
