Doi oameni ai străzii, cărora li s-au întocmit cărți de identitate pe 6 martie 2006, sînt primii cetățeni ai României – dacă nu cumva chiar din lume – pe al căror act de identitate scrie negru pe alb, BOSCHETAR!!! Marian Doroftei și Petruș Crihan, amîndoi vrînceni, au rămas interziși în momentul în care s-au văzut în posesia acestor documente. „Ce vor să ne facă? Să ne însemneze ca pe animale?! Am găsit de lucru dar patronii nu ne-au primit pentru că pe buletinul nostru scrie «boschetar»!”, au declarat, revoltați, bieții oameni. Rămîne de văzut ce părere va avea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării despre „inteligența” celor de la evidența populației, care au completat aceste acte! Marian Doroftei, de 32 de ani și Petruș Crihan, de 56 de ani, se vor legitima de acum și pînă pe 6 martie 2007 cu cărțile lor de identitate pe care scrie „boschetar”! Cei doi vrînceni se vor putea „lăuda” ca fiind primii cetățeni ai Uniunii Europene – în cazul în care țara noastră se va integra – ce vor purta în modul cel mai oficial această etichetă. Cuvîntul respectiv a fost scris negru pe alb la rubrica „motivul eliberării”, poate fi citit de oricine care le solicită actul de identitate și constituie nu doar un crunt atentat la demnitatea umană dar și imposibilitatea acestor vrînceni de a mai beneficia de dreptul lor elementar înscris în Constituție, dreptul la muncă! „O să-i dăm în judecată pentru asta! Unde s-a mai auzit așa ceva?! Ce vor să ne facă? Să ne însemneze ca pe animale?! Am găsit de lucru dar patronii nu au mai vrut să ne mai angajeze cînd au văzut ce scrie pe buletin. Au spus că ei nu angajează «boschetari»”, au izbucnit, peste măsură de revoltați, cei doi bărbați. Ei locuiesc actualmente în corturile Adăpostului temporar pentru oamenii străzii, înființat de Primăria Focșani și Filiala de Cruce Roșie Vrancea dar, chiar dacă, din diverse motive, au ajuns oameni ai străzii de cîțiva ani, Marian și Petruș consideră că nu aveau nevoie de o asemenea umilire. „De ce n-au scris acolo, la motivul eliberării, pensionar sau lăcătuș mecanic sudor, calificarea mea?! De ce boschetar?!”, se întreabă fără încetare Marian, revoltat și pentru faptul că în actul de identitate i-a fost trecut greșit și numele. „Mă cheamă Doroftei, nu Dorofti!”. Bărbatul este acum în vîrstă de 32 de ani. Are un handicap locomotor datorită căruia primește indemnizație și povestește că a avut, ca toată lumea, familie, a făcut școală, a muncit, ba chiar că a făcut box la CSS „Unirea” și, în copilărie, la Clubul „Steaua”. Între timp a avut proasta inspirație să se împrietenească în urmă cu ceva timp cu un individ care i-a furat actele. „Aveam vreo patru ani cînd am avut un accident din cauza căruia am rămas cu acest handicap. Stăteam într-un apartament din Sud, împreună cu părinții. Era de Paști și mama pusese o oală mare pe foc, să încălzească apă. Vroia să spele de Paști. S-a întîmplat că am tras oala, s-a răsturnat peste mine și m-am oprit tare de la mijloc în jos. Am stat mult în spital dar am rămas așa”, spune Marian. Omul a povestit că după accident tatăl lui, maistru militar pe vapor, a divorțat. El a ajuns în grija bunicii, în satul Milcovelul, comuna Mera și a făcut primele patru clase la școala din Åžindrileni. „Apoi a venit o comisie de profesori care m-au trimis să continui pînă la opt clase în Centrul școlar nr.10 din București, un centru special pentru copiii cu handicap. Apoi am făcut încă trei ani de școală profesională, m-am calificat în meseria de lăcătuș mecanic sudor, am luat diploma cu 10! Am fost angajat la fostul FUPSICh, din Focșani, am lucrat și ca vînzător în piață, mai multe. Acum cine mă mai angajează pe mine, dacă pe buletin scrie boschetar?!”, se revoltă din nou, Marian. Omul a ajuns pe drumuri după ce s-a certat cu mama sa, care l-a evacuat din apartament. În 1993, Marian a plecat la niște rude în Băile Herculane unde a rămas patru ani, după care a luat drumul Aradului. Aici s-a atașat de o familie de pocăiți la care a lucrat iar un cetățean l-a lăsat să locuiască într-o casă de-a lui, pe care s-o îngrijească. „Åži acum mi-au rămas lucruri acolo. M-am întors în Focșani pentru că de aici iau pensia de handicap. Am revenit cam de un an”, povestește Marian. „Fata mea e profesor de limba română” Petruș Crihan, colegul de suferință al lui Marian, a cărui carte de identitate a fost însemnată cu același cuvînt – boschetar – spune că este pe drumuri de patru ani. Omul nu are nici un fel de venit din care să se întrețină. Cu toate că a muncit cu carte de muncă timp de 23 de ani, nu poate primi pensie deoarece nu are nici vîrsta și nici vechimea completă pentru ieșire la pensie. Pînă să ajungă în corturile Adăpostului Temporar de pe stadionul Tineretului din Focșani, Petruș susține că a fost găzduit de prieteni. De asemenea, el povestește că a ajuns om al străzii după ce soția lui a divorțat. „Am fost șofer, am lucrat și pe un Tir la ITA Vrancea. Meseria mea de bază este tinichigiu auto. Am o fată care este acum profesoară de limba română la Poiana Cristei. Problema mea a început după divorț, de atunci am rămas fără casă. Mă simt foarte rău, mă doare mijlocul și genunchii. Am fost operat la amîndoi, de menisc dar nu am medic de familie ca să mă duc să mă consulte. Åži acum m-a mai trecut și boschetar pe buletin! Eu cred că într-o carte de identitate nu se cuvine așa ceva”, spune sărmanul. El este de părere că cine a greșit trebuie să plătească și se simte peste măsură de umilit de stigmatul pus pe cartea lui de identitate, de poliție și primărie. Cine le va face dreptate? Potrivit legislației în vigoare, în România, demnitatea omului, drepturile si libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sînt garantate. Sînt garantate și principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminarii. Legiuitorul precizează că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrîngerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitarii, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Mai mult, cei care le-au trecut pe cărțile de identitate ale protagoniștilor reportajului nostru cuvîntul „boschetar”, ar trebui să știe că „orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea contravențională”. Legile țării mai protejează dreptul la demnitatea personală și prin alte prevederi foarte clare : „Constituie contraventie acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acesteia la o rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau categorie defavorizată”, se precizează în Ordonanța 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Vom reveni cu amănunte referitoare la acest caz fără precedent.
