Joi, 8 septembrie 2005, președintele Traian Băsescu a cerut Consiliului Concurenței, printr-un Comunicat cu valoare de foc de avertisment, să verifice dacă sporirea prețului la carburant nu e cumva rodul unei încălcări a liberei concurențe. Intervenția prezidențială n-a fost dintre cele obișnuite. Prima lecție din abecedarul Capitalismului, vîrît pe gît românilor după decembrie 1989, se referă la imposibilitatea de a stabili prețurile prin comandă politică. Fanii economiei de piață n-au ostenit în a susține, de 15 ani încoace, fără contenire, că progresul unei societăți e în strînsă legătură cu libertatea deplină a firmelor de a stabili prețurile. Åži cînd PSD a încercat, de a lungul tranziției, să intervină pentru ca prețurile să n-o ia razna, de îndată s-au ridicat critici severe dinspre anticomuniștii de serviciu. Traian Băsescu s-a adresat Consiliului Concurenței. Respectivul orga-nism e definit ca independent de comanda politică. Ar fi fost normal să luăm cunoștință de un Comunicat țîfnos al Consiliului, menit a-i atrage atenția președintelui că se amestecă acolo unde nu-i fierbe oala. Consiliul Concurenței s-a conformat însă ordinului dat de la Cotroceni. Un Comunicat remis presei în aceeași zi a informat opinia publică autohtonă că respectivul organism a purces la o anchetă. Reacția Consiliului ar putea descumpăni pe un occidental învățat cu se-parația puterilor în statul de drept. Pe un român postdecembrist nici măcar nu-l tulbură. O experiență de 15 ani l-a obișnuit pe român cu dependența tuturor instituțiilor de puterea politică. Numiți de PSD, șefilor Consiliului Concurenței le tremură nădragii de teama că vor fi schimbați. Lucrurile se schimbă cînd e vorba de răspunsul SN Petrom. Faimoasa firmă a anunțat a doua zi că va reduce prețul la unele sortimente de ben-zină și de motorină. Asigurînd lui Traian Băsescu un spor de capital politic și un nou argument că e Tătucul națiunii. Iuțeala cu care o firmă a dat curs unei comenzi politice ridică numeroase semne de întrebare. Sunt posibile două explicații: a) creșterea prețului la carburant a fost rodul unei legități. SN Petrom s-a confruntat cu scumpirea petrolului pe plan internațional. Pentru a nu da faliment, compania a decis să ridice prețul carburantului în România. În acest caz, reducînd prețul carburantului, compania își asumă cu bună știință un gest sinucigaș. Ridicînd o întrebare sîcîitoare: cu cea fost șantajată de Traian Băsescu pentru a-i face jocul electoral împotriva propriului interes? b) creșterea prețului la carburant a fost rodul unei decizii arbitrare, fără altă semnificație decît cea de a profita de pe urma situației de monopol. În acest caz, politica de prețuri a companiei ar trebui să facă subiectul unei investigații severe din partea organismelor specializate. Pînă la ora actuală, nici Opoziția, nici presa, nici societatea civilă nu au sesizat absurdul situației în care o firmă de proporțiile SN Petrom s-a grăbit să execute fără crîcnire o comandă politică. Åži să ne mai mirăm că președintele și-a permis să intervină în jocul specific economiei de piață!
