Căminele culturale din județul Vrancea funcționează, în mare parte, fără a avea autorizație, în timp ce directorii acestor instituții nu au evidența monumentelor istorice de pe raza lor de activitate. Aceste două probleme au fost discutate, ieri, la o ședință de lucru care a avut loc la Ateneul Popular. Pentru ca totul să intre pe făgașul normal, potrivit spuselor consilierului din cadrul Direcției pentru Cultură, Venera Arvinte, în fișa postului de director de cămin cultural ar trebui să figureze obligația acestuia de a deține evidența monumentelor și de a informa orice intervenție neautorizată. Venera Arvinte a dat ca exemplu cazul bisericii de la Soveja (din patrimoniul național), unde preotul a ridicat fără autorizație o turlă de clopotniță, intenționînd să refacă și pictura. „Încă din anul 2001 consilierii de specialitate au elaborat la nivelul fiecărei comune o strategie în domeniul culturii, în funcție de specificul, apartenența culturală și posibilitățile existente la nivelul fiecărei localități. Ca segment distinct în această strategie a figurat problema patrimoniului național cultural, incluzîndu-se în fișa postului directorilor de cămine culturale obligația de a deține evidența monumentelor și de a informa în cazul unei intervenții neautorizate”, a afirmat Venera Arvinte. Reprezentanta DPCCPNC afirmă că, în Vrancea, există un număr de 293 obiective, din care 63 sînt situri arheologice, 168 monumente istorice și de arhitectură, în timp ce 62 sînt înscrise în categoria monumentelor memoriale și funerare. Perioada imediat următoare va fi cea în care se va trece la elaborarea cărților privind obligația de folosință a monumentelor istorice, ceea ce presupune ca fiecare comună să transmită Direcției pentru Cultură datele preliminare pentru alcătuirea documentelor menționate care stau la baza protejării fiecărui obiectiv în sine. „Protejarea monumentelor istorice face parte din strategia de integrare în Uniunea Europeană, ținînd cont că România a aderat la convențiile și tratatele europene ce prevăd protejarea patrimoniului și integrarea lui în ansamblul peisagistic și protecția habitatelor cu arhitectură de patrimoniu”, a încheiat Venera Arvinte.
