Luni seară, cu puțin înainte ca România să rămînă fără șef de stat confirmat constituțional, Camera Deputaților și Senatul și-au ales președinții. Rezultatul îl știe toată lumea. La Cameră, conducerea e în mîinile PSD prin Adrian Năstase. La Senat, tot în mîinile PSD, prin Nicolae Văcăroiu. Chibiții electorali din presă, uitînd că alegerile s-au încheiat de mult, au găsit de cuviință să se indigneze din nou. Drept pentru care s-au scos din tolbă săgețile, deja boante, ale acuzațiilor de fraudă (în legătură cu votul), de imoralitate (în legătură cu sprijinul dat de PRM). Acuzații zurlii, dacă ne gîndim că, oricum s-ar fi votat, coaliția ar fi rămas consecventă, sau că și Traian Băsescu s-a folosit de voturile PRM la al doilea tur de scrutin. A rămîne pe teritoriul campaniei electorale prelungite după încheierea alegerilor mi se pare o năzbîtie, dacă nu chiar o prostie. Finalul scandalului din Parlament a exprimat o realitate dată de votul anului 2004: perfectul echilibru dintre forțele politice în competiție. PSD a demonstrat că poate rea-liza oricînd o majoritate evidentă în Parlament. La atît se limitează însă mișcarea de luni noaptea. Guvernul îl va face Alianța D.A. în coaliție cu UDMR și sprijinit de către PUR. La Președinție se află tot Alianța. Teoretic, doar. La Președinție se află, prin Constituție, un șef de stat al tuturor românilor. Dacă înțelege asta, Traian Băsescu are șansa de a deveni un actor important al scenei noastre politice. Pînă în anul de grație 2004, președintele a avut o majoritate parlamentară și un guvern de culoarea sa politică. Acum, președintele are o majoritate parlamentară de altă culoare politică. Oricît ar părea de ciudat, situația îl avantajează. Dacă majoritatea ar fi fost dobîndită de Alianță, mai mult ca sigur s-ar fi ivit nu peste mult timp un conflict între Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu. Un asemenea conflict e mai greu de presupus acum. Guvernul Alianță +UDMR se va confrunta cu un parlament în care PSD+PRM+PUR dețin majoritatea. Nu însă o majoritate de fier, disciplinată partinic, ci o majoritate care trebuie realizată de către PSD prin negocieri. Premierul Tăriceanu va fi obligat să ceară spriji-nul lui Traian Băsescu în această confruntare. La rîndu-i, Parlamentul va fi ținut în șah de guvernul ce poate realiza, tot prin negocieri, o majoritate de conjunctură. Åži aici nu-i exclus să asistăm la intervenția lui Traian Băsescu. Președinția ajunge, în sfîrșit, la rolul definitoriu stabilit prin Constituție: cel de factor de echilibru, de mediere între instituțiile statului de drept. În paranteză fie spus, și fostul său adversar, Adrian Năstase, va fi constrîns la rolul de negociator, dat fiind numărul mare de combinații posibile între grupurile parlamentare. Pentru a-și îndeplini acest rol, Traian Băsescu trebuie să-și schimbe radical comportamentul. Din omul conflictual va fi nevoie să devină omul împăciuitorist. În realizarea acestei schimbări, el se va confrunta cu două pro-bleme: a) presiunea minorității talibane din presă și din așa zisa societate civilă, care-l vor critica, pentru că nu continuă războiul cu PSD b) imaginea sa de pînă acum. Sunt probleme pe care Traian Băsescu le poate rezolva. Față de talibani se poate schimba oricînd din amic în adversar, date fiind disponibilitățile de a se adapta la conjunctură. Cît despre propria imagine, lucrurile sunt mult mai ușoare. Luni noaptea, la depunerea jurămîntului, Traian Băsescu a făcut un gest de apropiere de Patriarh. Se știe că între candidatul Traian Băsescu și B.O.R. a fost un conflict. În fața întregii țări, Traian Băsescu a ținut să demonstreze că președintele e decis să fie altfel în raport cu B.O.R. De asemenea, mulți se așteptau la o năstrușnicie de tip Băsescu în fața victoriei PSD din Parlament. Președintele a evitat-o. Un semn că treptat-treptat, are loc un proces pe care l-am putea numi „îmblînzirea Scorpiei”.
