O parte din sãtenii din Suraia se plîng cã ori de cîte ori vine vremea încasãrii pensiei sau alocațiilor, se procopsesc obligatoriu și cu cîte o pungã de detergent, suluri de hãrtie igienicã, sãpunuri, pixuri sau alte obiecte, a cãror contravaloare le este reținutã obligatoriu de poștaș, din banii pe care-i au de încasat. Oamenii sînt de pãrere cã aceastã practicã a bãgãrii pe gît a unor produse nu-i deloc ortodoxã și au pretenția – absolut fireascã de altfel! – de a decide singuri dacã sã le cumpere sau ba. „Ne obligã doamna dirigintã sã cãrãm și detergenții. Ajungem și ne certãm cu lumea, cã nu vor sã cumpere, dar noi avem plan de fãcut. Trebuie sã vindem lunar marfã de trei milioane de lei”, a spus, supãrat Ghițã Bobocea, unul dintre factorii poștali din Suraia. Zilele trecute, la Poșta din Suraia, activitate obișnuitã. Pe o masã pusã pe pridvorul instituției, poștașii își scoseserã pe de o parte hîrțoagele iar pe de altã parte, pungile cu detergent. Asta-i practica acolo. Dacã omul vrea pensia sau alocația, musai trebuie sã cumpere și cîte un pachețel de dero, un sãpun, pix, pastã de dinți ori alte produse puse în vînzare la Poștã. „E bãtaie de joc. Eu am șapte copii, muncesc cu ziua sã mai fac un ban. Ne trebuie banii, nu putem aștepta pînã cãnd se hotãrãște factorul sã vinã sã ni-i aducã. Iar cînd se duce nevastã-mea sã ia alocațiile de la Poștã, o obligã sã cumpere! Dacã nu vrea, nu ne dã alocația!”, a declarat, revoltat, surãianul Titi Boștiog. Nemulțumirea și-a exprimat-o și Alexandru Roman, alt cetãțean care tocmai se cãpãtase pe lîngã pensie și cu o pungã cu dero. „E obrãznicie! Te pune sã iscãlești cuponul și-ți dã și dero. Nu zic cã nu trebuie la casa omului, dar îl cumpãr cãnd vreau eu! Acum, ce sã fac cu el? A costat 20 de mii”, a spus omul. Sãtul sã i se tot ciunțeascã pensia, surãianul Sava Bobocea a povestit reporterilor noștri cã s-a certat zilele trecute la cuțite cu poștașul care, ca de atîtea alte ori, încerca sã-i bage pe gît și punga cu detergent. „Pe data de 18 în fiecare lunã, mã duc la poștã sã-mi ridic pensia. Poștaru a zis cã nu mi-o dã dacã nu iau dero. Altã datã a trebuit sã iau chibrituri, hãrtie igienicã! M-am sãturat! Zice cã diriginta le dã astea sã le vîndã, dar nu mi se pare normal sã condiționeze eliberarea pensiei de cumpãrarea acestor produse. Cînd a vãzut poștașul cã nu vreau sã iau dero, mi-a aruncat banii pe jos! Am fãcut reclamație peste tot, sã vedem de ce sîntem obligați la așa ceva!”, a declarat Sava Bobocea. Poștaș cu dublã calificare Revolta sãtenilor pãrea cã nu-i surprinde deloc pe cei patru poștași ai Surãii. Sînt sãtui și ei de scandalurile la care trebuie sã facã fațã din pricina comerțului impus prin fișa postului! Mai mult, se plîng cã gențile pe care trebuie sã le care sînt și așa foarte grele și pur și simplu nu mai au loc pentru produsele pe care trebuie sã le vîndã. În fiecare zi, printre scrisori, ziare, cupoane bani și alte alea, trebuie sã gãseascã loc și mãrfurilor ce fac obiectul comerțului ambulant. „Noi avem obligația sã vindem marfa. Scrie în fișa postului sã avem în permanențã asupra noastrã și timbre, efecte poștale și mãrfuri. Trebuie sã vindem marfã de trei milioane lei pe lunã. Ne strãduim și noi sã facem planul, dar pînã acum n-am reușit”, a spus Vasile Croitoru, unul din poștașii din Suraia. Colegul sãu, Ghițã Bobocea, a scos la înaintare geanta cu care tocmai trebuia sã plece pe teren. Ce-i drept, ca sã o ridici de jos, îți trebuie forțã, nu glumã. Roșu tot și transpirat, poștașul și-a îngrãmãdit în ea și pungile de dero și a suit-o, icnind, pe bicicletã. „Ne pune sã cãrãm toate astea, și la normare ne-a calculat cã trebuie sã mergem pe jos. Dar avem de bãtut kilometri întregi, cu greutatea asta în spate. Cu bicicleta mergem pe riscul nostru, cã nu ne dã nici bani pentru cauciucuri, pentru nimic. ªi tot scandalul cu oamenii pleacã de la dero, de la sãpunuri pe care trebuie sã le vindem. Noi ce sã facem?”, a explicat Ghițã Bobocea. El și colegii lui au spus cã la Suraia, poștașii trebuie musai sã vîndã și produse. Nici unul dintre ei nu a fãcut însã cursuri de calificare în meseria de vînzãtor, fie el ambulant sau ba! Poștașul, îngrijitor la domiciliu?! Contactatã de reporterii noștri, diriginta poștei din Suraia, Maricica Porumboiu, a încercat sã explice faptul cã de fapt vînzarea respectivelor produse se face din… umanitate! Din grija fațã de om! „Toate mãrfurile sînt trimise de la depozit de la Focșani. Noi nu obligãm oamenii, îi întrebãm dacã vor sã cumpere. Dacã tot se duc poștașii acasã la pensionari, de ce sã nu le ducã și mãrfuri? În felul acesta îi ajutãm pe bãtrîni, îi întrebãm de ce au nevoie. Dero de exemplu e mai ieftin decît la magazi și le convine. Cam astea sînt produsele din fiecare lunã, dero, sãpun, pixuri, pastã de dinți, bomboane”, a declarat Maricica Porumboiu. șefa Oficiului Județean de Poștã, Dorina Isãroiu, a declarat în mod categoric cã nimeni nu a dat dispoziție ca eliberarea sumelor cuvenite ca pensii sau alocații sã fie condiționatã de cumpãrarea vreunui produs. „Noi avem, conform statutului, dreptul sã vindem anumite produse. Poștașii pot avea un plan de îndeplinit, dar în nici un caz prin obligarea oamenilor sã cumpere. Nici poștașii și nici diriginții nu pot obliga în vreun fel oamenii sã cumpere vreo marfã. Era foarte bine dacã ajungeau și la noi reclamațiile în acest sens, chiar și telefonic. Dar vreau sã fie foarte clar cã noi nu am spus în nici un caz sã se condiționeze eliberarea banilor prin cumpãrarea de mãrfuri”, a declarat Dorina Isãroiu. ªi cu pensie, și cu banii luați Cum se va stinge conflictul dintre Poșta din Suraia și sãteni, rãmîne de vãzut. Cert este cã acolo nemulțumirile persistã din toate pãrțile. Sãtenii sînt supãrați pe poștași cã le bagã pe gît mãrfuri și poștașii sînt supãrați dirigintã, spunãnd cã aceasta le-a trasat respectiva sarcinã de serviciu. Soluția înaintatã de unii ar fi înființarea unui mic magazin chiar la poarta ogrãzii în care se aflã sediul poștei. Astfel, mãrfurile devenite mãrul discordiei ar fi expuse frumos, pe rafturi, la vederea trecãtorilor. ªi ar fi comercializate de un vînzãtor adevãrat, celor care doresc cu adevãrat sã le cumpere. Pînã atunci însã, detergenții și celelalte produse stau îngrãmãdite pe un fișet, așteptînd ca poștașii sã-și tot încarce tolbele cu ele și sã le vîndã obligatoriu, beneficiarilor de pensii și alocații. Cã vorba aia, doar civilizația se mãsoarã în cantitatea de apã și… sãpun, dero, pastã de dinți, etc., consumate! Iar Poșta din Suraia are grijã, se pare, ca surãienii sã fie cei mai curați dintre vrînceni!
