Aproximativ o mie de bucureșteni au strãbãtut, ieri, timp de o orã, centrul Capitalei, pîna la Ambasada Spaniei, într-un „Marș al tãcerii” în memoria victimelor atentatelor de la Madrid și împotriva acțiunilor teroriste. Bucureștenii, alãturi de primari și viceprimari ai sectoarelor Capitalei, au mãrșãluit în tãcere, cu flori și lumînari aprise in mîini, din Piața Universitãții, prin Piața Romana și Piața Victoriei, pîna la sediul Ambasadei Spaniei, purtind o pancartã pe care era scris „Nu violenței! Nu extremismului! Nu terorismului!”. Participanții la marș s-au recules în fața Ambasadei Spaniei și au depus flori și lumînãri în memoria victimelor atacurilor teroriste de joi, de la Madrid. Inițiativa organizãrii acestui marș a aparținut Organizației de Tineret a PSD București, însã, potrivit reprezentanților acestora, manifestarea nu s-a dorit una cu coloraturã politicã, la ea fiind așteptați sã ia parte toți cei care doreau sã-și exprime compasiunea fața de cei care au pierit la Madrid și fațã de familiile acestora. Guvernul României a decis ca ziua de 14 martie 2004 sã fie decretatã drept Zi de Doliu Național, în memoria cetãțenilor români victime ale atentatelor teroriste din Spania. Conform hotãrîrii drapelul național trebuie areborat în bernã. Premierul Adrian Nãstase a anunțat, sîmbãtã, cã în România, ca și în statele membre ale Uniunii Europene, va fi organizat, astãzi, la ora 14.00, un moment de reculegere la nivel național, cu durata de trei minute. Madridul revine la viațã, printre lacrimi și furie Un vagon distrus, acoperit în parte cu o prelatã. La cîțiva metri mai încolo, oamenii aprind lumînãri, unii plîngînd, cu copii mici în brațe. Așa aratã gara El Pozo de la marginea Madridului, la douã zile dupã ce aici au ajuns trenurile morții. Spanioli, români și alte naționalitãți încearcã sã își revinã, dar nu uitã tragedia, chiar dacã acoperișul a fost spãlat de sînge și de bucãțile de carne aruncate de explozie. „Eram aproape de gara Atocha, cînd am auzit explozia și am crezut cã a deraiat trenul. Pînã la urmã m-am dezmeticit și mi-am dat seama ce se întîmplã. Nu pot sã uit cum o mamã stãtea cãzutã pe jos și își cãuta copilul. La un moment dat a strigat cã stã pe ceva tare, dar, de fapt, stãtea pe un om”, povestește una dintre româncele aflate în tren. Cornelia Preda din Alexandria a scãpat nevãtãmatã, doar cu lovituri la spate, dar copilul pe care îl cãuta mama disperatã nu. Tragedia de la Madrid pare a nu se mai termina. Pentru români și nu numai, a continuat, apãrînd zi de zi noi victime, din rîndul celor dispãruți. Åži românii au trecut prin clipe de coșmar, dar unii cred cã numãrul de victime din rîndul lor putea fi mult mai mare, dat fiind cã atentatele au avut loc chiar în trenuri folosite în mod frecvent de mulți dintre muncitorii români din sau de lîngã capitala spaniolã. În gara El Pozo continuã sã vinã oameni cu coroane de flori, lumînãrile încã pîlpîie, iar pancartele condamnã terorismul. Unii sînt resemnați, alții furioși. Åžocul de la Madrid nu i-a fãcut însã pe românii din țarã care aveau planificate plecãri cãtre Spania sã renunțe. Avioanele București-Madrid au fost aproape pline în ultimele zile, iar rezervãri existã și pentru zilele urmãtoare. Românii din Spania încearcã sã-și revinã, iar unii chiar și-au chemat rudele și prietenii la nunți. În Madrid, chiar dacã, în mod sigur, nu prea se gîndesc la nunți, localnicii încearcã sã creadã cã viața merge înainte, chiar dacã „11-M”, ziua fatidicã, rãmîne prezentã pe buzele și în sufletul multora dintre ei.
