Angajații care se considerã discriminați dupã criteriul de sex, pot depune reclamații cãtre angajator sau împotriva lui și pot solicita totodatã sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din unitate, pentru rezolvarea situației la locul de muncã. Mai mult, legea dã dreptul persoanei care justificã o lezare a drepturilor sale, sã se adreseze instanței de judecatã iar prin plîngerea depusã, poate cere despãgubiri materiale și morale, precum și înlãturarea consecințelor faptelor discriminatorii, de la persoana care le-a sãvîrșit. Patronii care încalcã prevederile Legii 202, privind egalitatea de șanse între femei și bãrbați pot fi sancționați cu amendã contravenționalã de la 1,5 la 15 milioane lei. Actul normativ amintit precizeazã și faptele care nu sînt considerate discriminãri și anume: mãsurile speciale prevãzute de lege pentru protecția maternitãții, nașterii și alãptãrii; mãsurile stimulative, temporare, pentru protecția anumitor categorii de femei sau bãrbați; cerințele de calificare pentru activitãți în care particularitãțile de sex constituie un factor determinant datoritã specificului condițiilor și modului de desfãșurare a activitãților respective. Femeile și bãrbați au drepturi egale la promovare În domeniul muncii, egalitatea de șanse și tratament între femei și bãrbați înseamnã accesul nediscriminatoriu la alegerea și exercitarea liberã a unei profesii sau activitãți, angajarea în toate locurile de muncã vacante și la toate nivelurile ierarhiei profesionale precum și venituri egale pentru muncã de valoare egalã. Atît bãrbații cît și femeile au drepturi egale în ce privește promovarea la orice nivel ierarhic și profesional, condițiile de muncã ce respectã normele de sãnãtate și securitate, beneficiile, altele decît salariul și mãsurlie de protecție și asigurãri sociale. Hãrțuirea sexualã este consideratã, potrivit actului normativ amintit, discriminare pe criteriul de sex. În aceeași categorie se încadreazã și orice alt comportament ce are ca scop crearea la locul de muncã a unei atmosfere de intimidare, de ostilitate și descurajare, precum și influențarea în mod negativ a situației persoanei angajate în ceea ce privește promovarea profesionalã, remunerația sau veniturile ori accesul la formarea și perfecționarea profesionalã, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ține de viața sexualã.
