Lipsită de intenția de a reda marile pasiuni nebunești dintre Catherine și Heathcliff, azi îmi propun să vă atrag atenția că afară adie un vânticel cald, primăvăratic ce a scandalizat întreaga societate adolescentină. Schimbarea obligatorie de garderobă a produs o revoluție de mare anvergură în multele familii din Focșani căci, odată cu modificările climatice, năpârlesc vechile reproșuri părintești, fiind magistral înlocuite de noi și noi vaiete:
– O să-ți fie frig!
– Acum se răcește!
– Unde te crezi? La discotecă? (de parcă acest loc, prin cutuma de a fi vizitat rarisim, capătă un aer sacru, unde ținuta e de sărbătoare și purtată doar ocazional)
Dar fie ce-o fi, moda se stabilește prin sacrificii, asta-i lege… Ripped jeans, bluză lălâie, cu accente funk, accesorii pasagere, eventual câteva ribbon hair clips în părul strâns neglijent și ținuta de vară a fost retușată și adusă în ton cu factorii externi.
Buuuun… îmbrăcați și pregătiți de paradă (parada zilnică a sinelui… fără alte explicații și dezbateri aparență-esență), ieșim pe stradă cu un scop sigur: ne întâlnim cu ceilalți exponenți ai anturajului. Stilul funk își dă întâlnire cu alte asemenea denumiri alogene: punk, grunge, casual, haute-couture (pentru adolescenții cu pretenții regale). Mă întreb totuși: cocktailul vestimentar e bun la ceva? Are vreo calitate estetică sau ceva cât de cât plăcut ochiului? Hm, nu prea cred, dar lumea mea pestriță nu se ghidează după asemenea reguli. Aici literă de lege este o simplă deviză:
DIVERSITY, ORIGINALITY, EXTRAVAGANCE!
Respectă această lozincă și te integrezi instantaneu în marea tagmă (să nu o numim turmă) a adolescenților… de fapt, acești copii care încă nu îndrăznesc, din delicatețe sau dintr-un spirit general de frondă, să se numească simplu copii. Cu pretenții de adulți, dar cu un aer defensiv de eu sunt mic, nu știu nimic atunci când situația se încurcă, această specie în continuă dezvoltare, specia ADOLESCENÅ¢ILOR, dă dovadă de o continuă inventivitate, nelipsită pe alocuri de lașitatea jucăușă a nesiguranței. Într-un strigăt strident de exprimare, adolescentul nu proclamă mare lucru, nu luptă pentru ceva anume și dacă ar lupta, și-ar uita repede obiectivele, căci adolescentul e flămând, flămând de atenție și de apreciere. Uneori, aceste dorințe care se întind până la dimensiuni grotești de Gargantua se manifestă în cele mai nebănuite direcții. De la implicarea într-o viață amoroasă de tip carusel, adolescentul, cu o predispoziție maladivă către plictiseală, descoperă într-o zi că viața nu e de ajuns, și în moarte există un capital de nonconformism. Așa se ajunge la mass-ul intrigant, care înroșește tastaturile: X S-A ARUNCAT PE FEREASTRÄ‚! ÅžOC! Această declarație, la început morbidă, se dezamorsează repede, când citești de-a dreptul paralizat, avatarul mortului închipuit: TOT CE SE SPUNE E ADEVÄ‚RAT! M-AM ARUNCAT DE LA FEREASTRÄ‚! RELAÅ¢II ÅžI INFORMAÅ¢II: LA SPITALUL JUDEÅ¢EAN!
Într-o lume îngustă a unor adolescenți care se joacă de-a viața și moartea, singura șansă de integrare e hazul și amestecarea prin cât mai multe bisericuțe. Puțin de la tocilari, puțin de la actorii liceului, puțin de la organizatorii balului bobocilor, puțin de la fumătorul tânăr din spatele liceului și, ca într-un mozaic tainic, se întrupează o nouă ființă, demnă de analize enciclopedice: ADOLESCENTUL SUPREM!
Am avut șansa de a-l cunoaște pe adolescentul suprem, care culmea! ca orice individ ce se remarcă, are pretenții de originalitate așa că adolescentul acesta suprem e o ADOLESCENTÄ‚! Aerul său feminin și ambiția de a-și menține poziția de superioritate au determinat-o să ne acorde un crâmpei din viața ei privată și publică. Programul zilnic, picanterii, mondenități, exasperări și tribulații… toate într-un articol-pachet special, aș zice, de colecție. Declarațiile, mai mult decât incendiare, și credeți-mă, nu mă avânt în propagandă ieftină, m-au lăsat cu gura căscată… Lumea adolescenților ar fi pătrunsă de un fior electric la o asemenea demascare neprevăzută! Din cauza unor probleme tehnice, de redactare și de informatică (mă confrunt cu un cal troian, virus și atelaj de spionaj pentru concurență), sunt nevoită să las publicarea interviului pe data viitoare, dar până atunci, fiți cu ochii în patru!
Cristina STANCU – Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”
***
Așteptăm lecția voastră de adolescență pe mail-ul redacției, redactie@monitorulvn.ro.
