Tribunalul Vrancea a considerat că un vrâncean nu are dreptul de a beneficia de drepturile conferite de lege pentru persecutații politici – ca urmaș al tatălui său, motivația fiind aceea că nu a putut dovedi că acesta din urmă fusese prizonier. Bărbatul chemase în judecată Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) Vrancea, solicitând instanței să îi recunoască acordarea drepturilor ce i se cuveneau în calitate de urmaş al unui veteran de război, în persoana tatălui său. Din explicațiile vrânceanului, tatăl său beneficiase de pensie de veteran de război până în urmă cu 9 ani, când acesta a decedat. Ulterior, explica bărbatul, depusese toată documentaţie cerută de lege pentru a obține drepurile, însă cererea sa nu a fost soluţionată favorabil.
Refuzul instituției se baza pe aceea că tatăl său nu a fost prizonier la ruşi după data de 23 august 1944, însă vrânceanul a arătat că acesta fusese găsit pe front la acel moment, transferat în Regimentul 30 Infanterie până pe 19 februarie 1945 când a fost lăsat la vatră pentru o scurtă perioadă de timp, reîncorporat şi trimis pe front până pe 1 decembrie 1949, când a fost lăsat definitiv la vatră. Mai mult, vrânceanul a mai arătat și că Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război atestase că tatăl său beneficiază de prevederile Legii nr. 44/1994 şi are calitatea de veteran de război. Cu toate acestea, AJPIS Vrancea a solicitat în instanță respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.
Și, chiar dacă reclamantul a depus o serie de acte, inclusiv o adeverinţă a calității de veteran de război, mutaţii pe timpul serviciului, legitimaţia de veteran de război sau Diploma Recunoştinţă Ostaşului Dezrobitor, tribunalul i-a respins acțiunea, definitiv, „ca neîntemeiată”. „Se arată de către reclamant că tatăl său a fost prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 (…) însă din înscrisurile depuse rezultă că în acea perioadă acesta a fost soldat, motiv pentru care a beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 44/1994 în calitate de veteran de război. Mai mult din Diplomă Recunoştinţă Ostaşului Dezrobitor rezultă că acesta a luptat la (…), dar anterior datei de 23 august 1944 având în vedere datele istorice potrivit cărora la data de 23 august 1944 Regele Mihai I a decis demiterea şi arestarea mareşalului Ion Antonescu, dată de la care acesta nu şi-a mai îndeplinit funcţiile, iar Diploma Recunoştinţă Ostaşului Dezrobitor a fost semnată de mareşal Antonescu. Având în vedere cele reţinute Tribunalul reţine că reclamantul nu poate avea calitatea de beneficiar al Decretului (…), raportat la calitatea tatălui acestuia de veteran de război în condiţiile în care nu s-a făcut dovada prizonieratului şi pe cale de consecinţă va respinge cererea, ca neîntemeiată”, se explica în motivarea instanței, potrivit rejust.ro.
Foto cu rol ilustrativ, sursa: Karsten Bergmann – https://pixabay.com/ro/
