Considerată una dintre cele mai mari artiste mexicane, Frida Kahlo (Magdalena Carmen Frida Kahlo y Calderón) s-a născut la 6 iulie 1907 în casa părinţilor săi, „La Casa Azul” („The Blue House”) din Coyocoan, Mexico City. Tatăl ei, Guillermo Kahlo, de origine germană (Carl Wilhelm), era fotograf. A ajuns în Mexic, în 1891, unde a cunoscut-o pe Matilde, o spaniolă cu rădăcini amerindiene, cu care s-a căsătorit. Frida Kahlo a avut două surori mai mari şi o soră mai mică, notează https://www.fridakahlo.org/.
Frida Kahlo a avut probleme de sănătate încă din copilărie. S-a îmbolnăvit de poliomielită la şase ani şi a trebuit să stea la pat timp de nouă luni. A rămas cu piciorul drept mai subţire şi mai scurt faţă de cel stâng, ceea a făcut-o să poarte fuste lungi pentru tot restul vieţii. Tatăl ei a încurajat-o să facă mult sport pentru a o ajuta să se recupereze. A jucat fotbal, a înotat şi chiar a luat lecţii de box, ceea ce era neobişnuit pentru o fată a acelor vremuri, arată http://arthistoryarchive.com/.
În 1922, a început cursurile la renumita Şcoală Naţională Pregătitoare din Mexico City, ce număra 35 de fete, Frida fiind una dintre cele mai sincere şi vocale eleve. Aici l-a întâlnit pentru prima dată pe celebrul artist mexican Diego Rivera, viitorul său soţ, care lucra la o pictură murală numită „The Creation” în campusul şcolii.
În ziua de 17 septembrie 1925, Frida Kahlo a suferit un groaznic accident care i-a marcat întreaga sa viaţă atât pe plan personal cât şi profesional. Aflată într-un autobuz, acesta a spulberat un tramvai, rezultând mai mulţi răniţi printre care şi Frida Kahlo, care a suferit fracturi la coloana vertebrală, la claviculă, la coaste, la pelvis, a avut un picior zdrobit şi un umăr luxat. O ţeavă de oţel i-a străpuns abdomenul şi uterul, ceea ce i-a afectat permanent capacitatea de a avea copii. În cele din urmă şi-a recăpătat capacitatea de a merge, dar a avut perioade de durere extremă pentru tot restul vieţii. Durerea era atât de intensă încât a trebuit să stea în spital sau acasă, în pat, luni întregi. Ea a suferit până la 35 de operaţii în urma teribilului accident, notează site-ul amintit mai sus
Pentru a-şi alina durerea, a început să picteze. Prima sa lucrare a fost un autoportret, realizat cu ajutorul oglinzii atârnate deasupra patului şi a şevaletului special făcut special de părinţii săi, care au încurajat-o să picteze. Frida Kahlo a spus odată: „Mă pictez pentru că sunt adesea singură şi sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine”. De-a lungul vieţii sale, Frida a pictat peste 140 de lucrări, inclusiv 50 de autoportrete, majoritatea într-un stil suprarealist, folosind simboluri pentru a-şi arăta durerea şi agonia.
Frida Kahlo i-a cerut lui Diego Rivera să-i evalueze lucrările. Impresionat de talentul ei, el a încurajat-o să continue. În ciuda obiecţiei mamei sale, Frida şi Diego Rivera s-au căsătorit la 21 iulie 1929. În 1930, au locuit în San Francisco, California, unde Rivera avea o serie de lucrări. Apoi s-au mutat la New York, unde la Muzeul de Artă Modernă Rivera a avut o expoziţie. În 1932 s-au mutat la Detroit, Rivera lucrând pentru Institutul de Arte din oraş. Frida era însărcinată, însă din cauza complicaţiilor survenite în urma accidentului, a fost nevoită să facă avort. În tabloul intitulat „Spitalul Henry Ford” (1932), Frida Kahlo stă pe un pat de spital fiind înconjurată de câteva lucruri care plutesc în jur, care includ un făt, o floare, un pelvis, un melc, toate legate prin vene. Acest tablou a fost o expresie a sentimentelor ei cu privire la avortul suferit.
Căsnicia celor doi nu a fost una obişnuită. Aveau case separate, el având numeroase aventuri, inclusiv cu sora lui Kahlo, Cristina. S-au despărţit de mai multe ori, dar s-au întors mereu unul la celălalt.
În 1939, Kahlo a fost invitată de artistul suprarealist Andre Breton, la Paris, unde a avut o expoziţie. I-a cunoscut pe unii dintre cei mai mari artişti ai momentului precum Marc Chagall, Piet Mondrian şi Pablo Picasso. Cu toate că expoziţia nu a avut un mare succes financiar, faimosul Muzeu Louvre a cumpărat una dintre picturile sale, „The Frame”, prima lucrare a unui artist mexican din secolul XX, ceea a reprezentat un prim pas în recunoaşterea sa internaţională. „Ei au crezut că sunt un suprarealist, dar nu sunt. Eu nu pictez vise, niciodată. Eu pictez propria mea realitate”, spunea Frida Kahlo, conform http://arthistoryarchive.com/.
Ea şi Rivera au divorţat în acelaşi an în care a pictat unul dintre cele mai faimoase tablouri ale ei, „The Two Fridas”. Cei doi s-au recăsătorit în 1940, însă şi de această dată ei au avut vieţi şi case separate. Şi-a pierdut tatăl şi a început să aibă din nou probleme de sănătate. În ciuda provocărilor personale, lucrările sale au început să fie din ce în ce mai apreciate şi au fost incluse în numeroase expoziţii de grup în această perioadă, mai ales în SUA.
Frida Kahlo a pictat, în 1944, unul dintre cele mai faimoase portrete ale sale, „The Broken Column”, înfăţişând provocările fizice prin care a trecut. În acea perioadă, a avut câteva operaţii şi a trebuit să poarte corsete speciale pentru a-şi proteja coloana vertebrală. Ea a încercat diverse tratamente medicale pentru durerea ei cronică, dar nimic nu a funcţionat cu adevărat. În 1946 a primit o bursă din partea guvernului mexican şi un premiu oficial din partea Expoziţiei Naţionale Anuale. Ea a început să predea la noua şcoală experimentală de artă „La Esmeralda” şi, în ciuda metodelor neconvenţionale, s-a dovedit o inspiraţie pentru studenţii săi.
Starea ei de sănătate s-a înrăutăţit în 1950, fiind diagnosticată cu cangrenă la piciorul drept. Perseverentă, Frida Kahlo a continuat să picteze. În 1953, a avut o expoziţie personală în Mexic, singura din timpul vieţii sale. Deşi avea o mobilitate limitată la acel moment, ea a ajuns la ceremonia de deschidere a expoziţiei, cu ajutorul unei ambulanţe, salutând invitaţii. Câteva luni mai târziu, a fost nevoită să accepte o altă intervenţie chirurgicală: o parte din piciorul drept i-a fost amputat, potrivit https://www.fridakahlo.org/. Frida Kahlo a încetat din viaţă la 13 iulie 1954, în „La Casa Azul”.
Alte lucrări: „Self Portrait in a Velvet Dress” (1926), „The Bus” (1929), „Frieda and Diego Rivera” (1931), „My Birth” (1932), „My Dress Hangs There” (1933), „My Grandparents My Parents and Me” (1936), „My Nurse and I” (1937), „Memory, the Heart” (1937), „What the Water Gave Me” (1938), „The Wounded Table” (1940), „Me and My Parrots” (1941), „Self Portrait as a Tehuana” (1943), „Without Hope” (1945), „Tree of Hope” (1946), „The Love Embrace of the Universe” (1949), „Diego and I” (1949), „Viva la Vida, Watermelons” (1954).
Faima Fridei Kahlo a crescut şi mai mult după moartea ei. În 1957, Casa Albastră a fost donată de către Diego Rivera municipalităţii oraşului, fiind deschisă ca muzeu în 1958. În anii 1970, interesul pentru munca şi viaţa ei a fost reînnoit datorită mişcării feministe, fiind privită ca un simbol al creativităţii feminine. În 1983, Hayden Herrera a publicat o carte despre ea, „A Biography of Frida Kahlo”, care a atras şi mai mult atenţia publicului asupra acestei mari artiste. În 1983 a fost lansat filmul „Frida, Naturaleza Viva” regizat de Pablo Leduc, cu Ofelia Medina şi Juan Jose Gurrola, în rolurile principale, care a avut un mare succes. Un alt film, „Frida”, cu Alma Hayek şi Alfred Molina, a fost lansat în 2002.
