Într-o curte relativ generoasă împrejmuită de blocuri, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil‟ și Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul‟ și „Sfinții Părinți Ioachim și Ana‟ din Focșani se completează reciproc oferind imaginea unei istorii care continuă să se scrie pagină cu pagină. Preotul paroh Ionel Ene este cel care a avut grijă ca Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil‟ să nu fie dată uitării, însă, în același timp, pentru a le oferi credincioșilor din parohie un spațiu mult mai mare pentru închinăciune, a pornit demersurile pentru construirea Bisericii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul‟ și „Sfinții Părinți Ioachim și Ana‟ din Focșani. Astăzi, vom afla mai multe detalii despre ambele lăcașuri de cult, dar și despre preotul Ionel Ene.
„M-am născut în comuna Vulturu, localitatea Vadu Roșca, la cumpăna dintre anii 1956-1957, fiind al doilea într-o familie cu trei copii. Mai am un frate mai mare și o soră mai mică. Părinții au fost croitori de meserie. Tatăl a migrat la Focșani când s-a înființat fabrica de confecții, apoi a trebuit să venim cu toții la oraș. Aveam 12 ani. După ce am absolvit Școala nr.4 din Focșani, actualul Liceu Economic, am avut șansa să urmez cursurile Seminarului Teologic de la Buzău între anii 1972-1977. Bunica maternă a fost o femeie extrem de credincioasă și îmi amintesc că prin clasa a II-a sau a III-a, la un 1 ianuarie, am mers cu ea la biserică. Acolo, vorbindu-se despre Sfântul Vasile cel Mare, îmi amintesc că mi-am scris în palmă datele când a trăit. Atunci, în mintea copilului, s-a născut ideea de preoție, fiindcă mi-am spus că, deși nu mai trăiește pe pământ, Sfântul Vasile cel Mare este prezent și astăzi printre noi‟, spune pr. Ionel Ene. Întrebându-l cum îi percepea pe preoți în vremea în care era copil, pr. Ionel Ene a răspuns: „Așa cum vede orice creștin, cred: preotul este ca un mesager al Lui Dumnezeu. În mintea mea a încolțit ideea că preotul este nemuritor, iar medicul nu se îmbolnăvește niciodată‟.
Venirea la Focșani: „N-am avut nume un trimestru. Numele meu era «țărănoiu»‟
La vârsta de 12 ani, preotul Ionel Ene s-a mutat împreună cu familia în Focșani. Preotul spune că a fost un copil vesel, însă colegii de clasă au avut grijă să-l „tempereze‟ prin atitudinea nu tocmai potrivită față de un „nou-venit‟. „Când am venit la oraș, în clasa a VI-a sau a VII-a, și când au auzit colegii că mă fac preot, am fost oaia neagră a clasei. N-am avut nume un trimestru. Numele meu era «țărănoiu»‟, povestește pr. Ionel Ene. Acest lucru nu l-a împiedicat însă să urmeze calea preoției. După absolvirea Seminarului Teologic de la Buzău, pr. Ionel Ene a fost nevoit să facă armata, și abia apoi a urmat studiile Facultății de Teologie din București. „În perioada 1982-1985 am făcut doctoratul la București, după aceea am fost chemat să slujesc în Administrație. Am fost secretar la Protoieria Focșani până în 1992. Din 1992 și până spre sfârșitul anului 2006 am fost numit protoiereu‟, mai spune pr. Ionel Ene.
Dorind să vestească „modul de viață creștin‟ și elevilor, din 1990, pr. Ionel Ene a început să activeze în învățământ, predând la câteva școli și licee din Focșani, iar din 1992, pr. prof. univ. dr. Ionel Ene predă la Facultatea de Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos‟ din Galați. „Religia este un mod de viață. Creștinismul este înțeles astăzi nu din ceea ce este el, ci din manifestările creștinilor. Dacă ar fi înțeles din ceea ce este, nu cred că este ceva mai minunat pe pământ decât să poți să fii invitat să fii Dumnezeu pe pământ. Să poți fi asemeni Lui Dumnezeu. Este o invitație la un parteneriat de iubire cu Dumnezeu în veșnicie‟, spune pr. Ionel Ene.
În primii ani la catedră, pr. Ionel Ene își amintește că, în timpul primei ore de Religie la Liceul Pedagogic din Focșani, din cei 150 de elevi prezenți în sala de mese – pentru că nu era disponibil un alt loc – unul dintre ei l-a întrebat: „Părinte, crezi în Dumnezeu?‟. „Am făcut orele în sala de mese a Liceului Pedagogic pentru că directorul mi-a spus că nu are un alt spațiu pe care să mi-l ofere. Prima lecție a fost cu 150 de elevi. Am gândit că singura variantă era ca ei să pună întrebări, iar eu să dau răspunsuri. Atunci, a fost o întrebare care mi-a atras atenția: «Părinte, crezi în Dumnezeu?». Am făcut o glumă și i-am răspuns: «M-ai pus la punct! Nu știu să-ți răspund», iar copiii au râs copios. Acea întrebare însă mi-a oferit posibilitatea ca toată ora să le vorbesc despre existența Lui Dumnezeu. Nu au mai pus întrebări până la finalul orei și apoi s-au dus la director și au cerut ca fiecare clasă să facă religia separat. În 1992, s-a deschis o secție de Teologie-Litere la Galați și de atunci predau la Galați‟, mai spune pr. Ionel Ene.
„Cea mai mare demnitate pentru om este să fie creștin‟
La data de 21 august 1983, pr. Ionel Ene a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfinții Arhagheli Mihail și Gavriil ‟. „E greu să spun că mă împart între catedră și preoție, pentru că-mi place să spun că mă completez. Catedra și amvonul cred că sunt complementare pentru că la parohie slujesc Sfânta Liturghie și serviciile care sunt aici, iar la catedră mă strădui de aproape 30 de ani să le spun studenților unul și același lucru: cea mai mare demnitate pentru om este să fie creștin, să poți să înțelegi ce înseamnă a fi creștin și, în calitatea pe care o vei dobândi, de teolog, să poți să știi că cel mai minunat lucru este să vorbești cât mai mult cu Dumnezeu și, când e nevoie, să vorbești și cu ceilalți despre și pentru Dumnezeu‟, explică pr. Ionel Ene.
Biserica „Sfinții Arhanglei Mihail și Gavriil‟ din Focșani a fost ridicată în secolul al XVIII-lea, mai precis în „anul 1743 și este ctitorită de căpitanul Mihai Curt, preotul Pavel, Ioniță Tăbăcaru și Avram Tăbăcaru. A fost ridicată exact la granița dintre Moldova și Muntenia. În 1940, în urma cutremurului, biserica a fost reparată și i-a fost schimbat acoperișul, însă, când am venit eu aici, în 1983, nu se mai slujea din 1940 pentru că era destul de avariată și se vedea din biserică în afară. Capacitatea bisericii este destul de mică, astfel că spațiul este insuficient pentru mai mult de 30 de credincioși. În 1984 am înconjurat biserica cu trei centuri, am pus 28 de stâlpi de susținere. În 1990-1991 am pictat-o. Acum ar trebui făcută subzidire pentru că are igrasie. Temelia pornește de la -1,60 metri, iar cărămida îmbinată cu piatră pornește direct de pe pământ. Am slujit în biserică până în 2010. Și în prezent mai slujim din când în când, dar, în general, îi depunem pe cei decedați acolo‟.
În 1990, văzând că spațiul din biserică este destul de mic, iar credincioșii erau nevoiți să rămână în curtea bisericii pentru a participa la slujbă, pr. Ionel Ene a început să se gândească la construirea unei biserici noi. Visul a prins contur însă abia în 2000. „Biserica în care ne aflăm acum a fost construită între 2000-2010. Pictura bisericii a fost făcută în două etape, altarul în 2013-2014, iar restul bisericii în 2016-2017. Biserica veche poartă hramul «Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil», iar biserica nouă are două hramuri, «Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul» și «Sfinții Părinți Ioachim și Ana». Biserica a fost sfințită în 2010 de Arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian, pentru că, la vremea respectivă, Episcopul de vrednică amintire Epifanie, a avut o problemă și nu a putut participa. În prezent, suntem doi preoți aici, dar nu ar folosi nimănui să împărțim credincioșii în două locuri, și la biserica veche, și la cea nouă‟, mai spune pr. Ionel Ene.
