Nu de puține ori mi-a fost dat să aud că „nu sărbătorile trebuie să fie fericite, ci oamenii‟. Nimic mai adevărat. Cu ajutorul preotului Oscar Frunză, protoiererul Protoieriei II Focșani, vom porni într-o „călătorie în timp‟, poposind puțin prin ținuturile Țării Sfinte pentru a ne aduce aminte cele mai importante etape înainte și după Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. După o perioadă de 40 de zile de post și rugăciune, sâmbătă, creștinii îl primesc în casele lor pe Fiul Lui Dumnezeu. Din cele patru Evanghelii, două relatează cu destul de multe detalii momentul Nașterii Mântuitorului Hristos. Este vorba despre Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca.
Înainte de a vorbi însă despre momentul Nașterii, se cuvine să aducem în discuție câteva aspecte legate de viața Fecioarei Maria, fiică a Drepților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana. „Cei doi erau înaintați în vârstă și nu aveau copii, simțind lucrul acesta ca pe o pedeapsă. Dacă vor avea totuși un copil, făgăduiesc că-l vor dărui Lui Dumnezeu. Așa se face că, la bătrânețe, cei doi vor fi binecuvântați cu un prunc pe nume Maria. Puțină vreme se vor bucura de prezența copilei alături de ei pentru că, la vârsta de aproximativ 3 ani, o duc pe Maria la templul din Ierusalim. Prunca va sta acolo până la 14-15 ani, când va fi încredințată, potrivit tradiției, unei rude pe nume Iosif, o persoană mai în vârstă care o va lua cu titlul de logodnică, tocmai pentru a o putea ocroti. La puțină vreme, cei doi vor merge în Nazaret‟, povestește pr. Oscar Frunză.
„Ea va naşte Fiu și vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate‟
Toată viața Fecioarei Maria a fost o continuă pregătire pentru misiunea de a-L aduce pe lume pe Mântuitorul. În fiecare an, în data de 25 martie, creștinii celebrează Buna Vestire, sărbătoare ce amintește de momentul în care „Arhanghelul, trimis de Dumnezeu, va vesti Fecioarei că a fost aleasă pentru ca prin ea să se împlinească întruparea Fiului Lui Dumnezeu, spunându-i: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus». De la acest moment, al Bunei Vestiri (25 martie), și până pe 25 decembrie, sunt cele nouă luni de evoluție firească a unui prunc de la zămislire și până la naștere‟, spune pr. Oscar Frunză.
Fiindu-i greu să înțeleagă faptul că Maria, fără să fi cunoscut bărbat, va purta în pântec un copil, Iosif se gândește să „o lase în ascuns‟, însă îngerul i se arată în vis și-i spune: „«Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu și vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate». Și atunci, Iosif își asumă rolul de protector al Fecioarei și va duce până la capăt misiunea care i-a fost încredințată‟, completează pr. Oscar Frunză.
Însă, venirea pe lume a Mântuitorului era amenințată de Irod Cel Mare, împăratul Iudeei de la acea vreme. „Evanghelistul Matei vorbește despre acest Irod Cel Mare, un conducător extrem de crud în timpul căruia se petrece Nașterea Mântuitorului, iar Evanghelistul Luca vorbește despre împăratul Octavian Augustus, cel care poruncește recensământul, pe vremea când cârmuitor al Siriei era Quirinius. Recensământul poruncit pentru întregul Imperiu Roman și Palestina, o determină pe Fecioara Maria să plece din Nazaret, provincia Galileea, în localitatea Betleem din provincia Iudeea. Recensământul presupunea ca fiecare să se înscrie acolo unde familia sau neamul său își avea originile. Deși era însărcinată și i se apropia timpul să nască, Fecioara parcurge drumul și îndeplinește porunca împăratului de a participa la acest recensământ‟, mai adaugă pr. Oscar Frunză.
„Pe paie, între vite…‟
Recensământul poruncit de Octavian Augustus a adus în Betleem multă lume, motiv pentru care, atunci când Maria și Iosif ajung în cetate, nu găsesc niciun loc în care să înnopteze. Cei doi își vor găsi adăpost într-un sălaș de vite. Acolo va fi adus pe lume Pruncul Iisus. Acest moment de mare bucurie duhovnicească a fost umbrit cumva de intențiile păgâne ale împăratului Irod care a avut o domnie de 40 de ani. „Permanent, Irod a fost suspicios ca nu cumva cineva dintre apropiați să-i ia tronul. Așa se și explică de ce se arată foarte interesat de informația pe care o primește de la magi și, cu vicleșug, le spune acestora: «mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui». Gândul lui Irod fiind acela de a putea lua, ca și până atunci, măsuri împotriva celui care ar fi avut cumva tendința să fie un uzurpator la tron. Magii, călăuziți de Dumnezeu, se vor întoarce pe altă cale în țara lor și-l vor evita pe Irod, dar acesta dă poruncă ca în zona respectivă să fie uciși pruncii mai mici de doi ani, ca să fie sigur că odată cu ei va muri și eventualul pretendent la tronul Țării Sfinte. Astfel, Iosif o ia pe Maria și pentru puțină vreme trece în Egipt, tocmai pentru a-L ocroti pe Prunc de mânia lui Irod‟, spune pr. Oscar Frunză. După ce află că Irod a murit, cei trei se întorc în Țara Sfântă și se stabilesc în Nazaret pentru că în Iudeea domnea unul dintre fii lui Irod, și anume Arhelau.
Evangheliile nu oferă foarte multe detalii despre perioada adolescenței Mântuitorului. Sunt punctate însă două momente importante: „primul este momentul tăierii împrejur – la 8 zile după naștere, este împlinit un ritual iudaic, și tot atunci i se punea și numele Pruncului. Cel de-al doilea moment este petrecut la vârsta de 12 ani când Maria, Iosif și Pruncul ajung la Ierusalim. Acolo, Pruncul se pierde de grupul de apropiați. Constatând că Iisus nu este împreună cu ceilalți, Maria, revenind să-l caute, îl va găsi printre înțelepții templului, răspunzând la întrebările acestora și uimindu-i de înțelepciunea Sa dumnezeiască‟, mai spune pr. Oscar Frunză.
Tradiții și obiceiuri – turtele sau „scutecele Domnului‟
În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc gustoasele turte cu nucă pe care le împart rudelor și cunoscuților. În unele zone, turtele sunt oferite colindătorilor pentru că și în această zi se postește. Deși gospodinele moderne folosesc foile de plăcintă congelate din comerț, bunica nu a renunțat nici acum la turtele făcute pe fața de pernă, cărora le spune și „scutecele Domnului‟. Aluatul frământat cu grijă, în compoziția căruia nu se adaugă drojdie, se lasă puțin timp acoperit pe sobă. Între timp, bunica dă fuga în casă și caută o față de pernă nouă. Din aluatul nedospit, rupe bucățele cam cât doi pumni, pe care le întinde cu sucitorul. După ce întinde bine foaia pe fața de pernă, o taie în mai multe bucățele pătrate pe care apoi le pune pe plita încinsă.
Soba nu trebuie să aibă prea multe lemne în foc, astfel încât turtele să nu se ardă. Focul trebuie să fie moderat. După ce se rumenesc și pe o parte și pe alta, turtele sunt luate de pe plită și așezate într-un coș în care a fost așezat un „ștergar nou și curat‟. De obicei, bunica coace turtele cu cel puțin o săptămână înainte de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, se trezește în zorii zilei și pune la foc o oală cu apă în care adaugă zahăr, coajă de portocală sau lămâie, rom și zahăr vanilat. După câteva minute în care a fiert, siropul este luat după foc și lăsat să se răcească puțin. Siropul este turnat într-un bol sau castronel și, rând pe rând, turtele sunt înmuiate. Pe un „pat de nucă măcinată‟, „scutecele Domnului‟ sunt așezate în straturi în farfuriile pe care, după ce le sfintește preotul, bunica le va împărți vecinilor din sat și… nouă, nepoților. Nu vă spun cât de bune sunt, și cu câtă nerăbdare aștept Ajunul Crăciunului.
Fericirea interioară ar trebui să primeze în fața celei exterioare
Luna decembrie are o frumusețe aparte. De la luminițele care împodobesc satele și orașele, până la mirosul mâncărurilor tradiționale, colindători și… cadouri, toate alcătuiesc tabloul celor mai frumoase sărbători de peste an. „Sărbătoarea Crăciunului este un prilej de bucurie pentru cel care înțelege că Dumnezeu s-a milostivit și, cum spun Evangheliile: «Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea». Sărbătorile, pentru creștinii autentici, nu vin nici de la beculețe, nici de la muzica pe care o ascultă, ci din suflet ‟, explică pr. Oscar Frunză.
Fiecare dintre cele trei zile ale Crăciunului are un rost special: în prima zi, sărbătoarea se numește „Nașterea Domnului‟, cea de-a doua zi se numește „Soborul Nașterii Maicii Domnului‟, iar cea de-a treia zi este dedicată primului martir creștin, „Sfântul Ahidiacon Ștefan‟. Ne așteaptă trei zile de sărbătoare în care putem să dedicăm mai mult din timpul nostru familiei și celor dragi. „Sărbătorile presupun bucurie, liniște, pace, întâlnirea cu cei dragi și legătura cu biserica. Pentru că este al doilea an consecutiv în care ne confruntăm cu această pandemie, ne vom strădui să respectăm așa cum se cuvine regulile sanitare, prin purtarea măștii, dezinfectarea mâinilor, a suprafețelor și păstrarea distanței fizice între persoane‟, mai adaugă preotul Oscar Frunză.
Să vă bucurați de viață, de cei dragi și de faptul că, așa cum a fost, anul care se pregătește să se sfârșească, ne-a oferit șansa să construim un viitor mai bun pentru generațiile viitoare. Crăciun fericit și binecuvântat cu sănătate și voie bună!
