Un vrâncean, care solicita despăgubiri uriașe de la Compania Națională Poșta Română SA pe motiv că i se rătăciseră sute de scrisori pe drumul spre Marea Britanie, a pierdut definitiv procesul, instanța considerând că acesta căuta de fapt să facă niște bani, ușor. În septembrie 2018, vrânceanul a chemat în judecată Poșta Română solicitând ca instanța să oblige instituția la plata sumei de 51.243 lei – despăgubiri pentru 302 trimiteri poștale expediate din județul nostru în perioada 2017-2018, nelivrate destinatarilor și nerestituite expeditorului, plus 4.800 lei – tarifele achitate cu ocazia prezentării celor 302 trimiteri poștale, dobânzi la aceste sume, dar și cheltuieli de judecată.
Din ce calculase vrânceanul, Poșta Română îi produsese acest prejudiciu deoarece, după ce în anii 2017 și 2018 a expediat mai multor persoane din Marea Britanie aproximativ 500 de trimiteri poștale recomandate ce conțineau aparent cărți poștale vechi, 302 nu au ajuns la destinatari și nici nu i-au fost restituite. „În această împrejurare a considerat că trimiterile sale poștale au fost pierdute, situație în care a depus mai multe sesizări, prin care solicita lămuriri în legătură cu serviciile poștale neefectuate, precum și plata unor despăgubiri aferente acestora. Pentru o parte dintre trimiterile poștale ce au făcut obiectul sesizărilor, Poșta Română i-a recunoscut dreptul la despăgubiri, însă pentru cele 302 de trimiteri poștale care nu au ajuns la destinatar si nici nu au fost returnate, pârâta a refuzat să achite despăgubiri, invocând Convenția Uniunii Poștale Universale, potrivit căreia statele membre și operatorii desemnați nu sunt răspunzători când acțiunile expeditorului pot fi suspectate a fi cu intenție frauduloasă, cu scopul de a primi despăgubiri”, se arăta în acțiune, așa cum apare motivarea preluată de rolii.ro.
Inițial, la Judecătoria Focșani, vrânceanul a câștigat în parte acțiunea, fiindu-i recunoscute despăgubiri în sumă de 52.624,863 lei, contravaloare tarife de 1.236 lei și cheltuieli de judecată de 2.849 lei. În apel însă, s-a schimbat tot, iar ieri, Curtea de Apel Galați a soluționat definitiv cauza, respingând recursul promovat de vrâncean.
Potrivit soluției definitive, Poșta Română nu are de ce să îi achite vreo sumă de bani, astfel că acțiunea acestuia a fost considerată ca neîntemeiată. „Pârâta a arătat în esență că susținerile reclamantului nu au temei legal. Astfel, toate trimiterile fac parte din categoria trimiterilor de corespondență internațională recomandată – serviciu poștal ale cărui particularități constau în oferirea unei garanții forfetare împotriva riscurilor de pierdere, furt, distrugere totală sau parțială ori deteriorare a trimiterii poștale și în eliberarea, la cerere, a unei dovezi privind depunerea la punctul de acces sau livrarea la destinatar.
În urma reclamațiilor depuse de către reclamant la Oficiul Poștal Focșani 1, conform normelor de tratare și soluționare a reclamațiilor externe, compartimentul reclamații CN Poșta Română SA a transmis operatorilor poștali externi aceste formulare, aferente fiecărei trimiteri în parte, toate trimiterile reclamate au fost expediate în extern, incluse în expediții poștale prioritare, expediții ce au fost predate companiei aeriene transportatoare. În anul 2017, operatorul poștal din Marea Britanie (Royal Mail) a sesizat CN Poșta Română SA că la nivelul acestuia s-a înregistrat un număr foarte mare de reclamații nefondate de la o persoană din România în care se invocă situații de trimiteri pierdute/ nelivrate în Marea Britanie cu privire la posibile solicitări abuzive de despăgubiri.
În urma cercetărilor efectuate de către CN Poșta Română SA a rezultat faptul că A. A. a reclamat în decursul anului 2017 un număr de 288 trimiteri poștale externe, pentru care a primit despăgubiri pentru neajungerea la destinație a unui număr de 192 trimiteri poștale externe, contravaloarea despăgubirilor fiind în valoare de 33.410,48 lei.
Conform unor informări primite din partea unor destinatari din Marea Britanie, cărora le-au fost expediate trimiteri recomandate de către domnul A. A., conținutul trimiterilor reclamate a constat în bucăți de ziar, iar destinatarii nu au nicio relație cu reclamantul. Operatorul poștal din Marea Britanie i-a informat că procedura internă de prelucrare a trimiterilor înregistrate pe teritoriul țării respective nu impune scanarea în aplicații informatice a tuturor trimiterilor înregistrate. Pe cale de consecință există posibilitatea ca toate trimiterile declarate pierdute de poșta britanică în decursul anilor precedenți să fie de fapt distribuite destinatarilor, însă fără a exista posibilitatea de a pune la dispoziție documente care sa justifice distribuirea acestora”, se mai arăta în motivare.
Ba chiar și în apel, Poșta Română a precizat că, potrivit relațiilor primite din Marea Britanie, „reclamantul figurează pe lista operatorului poștal englez în categoria de expeditori frauduloși, motiv pentru care nu vor fi acorde despăgubiri în cazul acestuia”. Cu toate acestea, vrânceanul a subliniat că aproximativ 200 dintre scrisorile sale ajunseseră la destinatari. Tribunalul a considerat însă că vrânceanul voia de la început să profite de reglementările legislative doar pentru a obține bani și nicidecum nu avea relații de prietenie în Marea Britanie: „Tribunalul apreciază că reclamantul a acționat cu intenția de a obține despăgubiri care este calificată de lege ca fiind frauduloasă, activitatea de trimitere a cărților poștale neconstituind prin ea însăși scopul pentru care acesta a apelat la serviciile poștale internaționale.
Astfel, o primă împrejurare relevantă o constituie omisiunea reclamantului de a-și proba susținerile privind faptul că este colecționar de cărți poștale vechi și că a purtat corespondență cu destinatarii trimiterilor în cadrul acestei activități. Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse de către apelanta pârâtă constând în formularele completate în cadrul cercetărilor efectuate de către Royal Mail, operatorul desemnat de destinație din Marea Britanie, rezultă că aceștia nu îl cunosc pe expeditor, trimiterile nu au fost solicitate și nici nu reprezintă achiziții făcute de către aceștia din România, în unele cazuri fiind vorba și despre 20-30 de trimiteri către aceeași persoană.
În aceste condiții, în lipsa dovedirii de către reclamant a faptului că trimiterile aveau o valoare reală patrimonială sau nepatrimonială, că acestea au fost efectuate în cadrul unui raport prestabilit ori la solicitarea destinatarului, se confirmă teza avansată de către pârâta apelantă conform căreia trimiterile au fost efectuate de către reclamant cu scopul de a obține despăgubiri”.
