Într-o perioadă atât de tulbure în care zilnic aflăm cel puțin o nouă știre despre nemilosul virus, ne fac bine poveștile de viață presărate cu un strop de fericire. Astăzi o cunoaștem pe Elena Nicoleta Bâra, o tânără de 22 de ani, crescută la poalele Munților Vrancei, pasionată de geografie și de dansurile populare. De curând, tânăra studentă în anul II la master, specializarea Sisteme Informaționale Geografice la București, ne-a trimis pe adresa redacției „un material cartografic realizat din pasiune‟ care conține rezultatele alegerilor locale din 27 septembrie a.c. din județul Vrancea. Cu această ocazie, i-am propus Elenei Nicoleta Bâra un interviu în care să aflăm mai multe despre ea. Ce-a ieșit, citiți în articolul următor.
Aventurile unei copilării trăite din plin
După modul în care poveștește, ai spune că Elena Nicoleta Bâra este o viitoare scriitoare. Modul în care-și descrie copilăria are forța de a te transpune acolo… în frumoasa comună Bisoca, din județul Buzău, locul în care și-a petrecut primii ani din viață. „Copilăria mea a început în satul Pleși, comuna Bisoca, județul Buzău, un sat subcarpatic risipit, asemănat cu cele din Apuseni, unde activitățile de bază sunt creșterea animalelor, agricultura de subzistență, exploatarea lemnului și altele specifice zonei de munte a Buzăului. Primii pași pe calea educației mi-au fost călăuziți de doamna educatoare, un om blând, cu o vocație extraordinară, un om-exemplu și primul meu model pe care voiam să-l urmez în viitor încă de când am poposit la grădinița din satul natal. Sala era una modestă, cu jucării puține, majoritatea din lemn, dar noi aveam suflete vesele, dornice de a învăța tainele poveștilor. Sărbătorile de iarnă erau momentele principale prin care, fiecare dintre noi, avea ocazia de a-și etala talentul la recitare, actorie și dans popular autentic bisocean. Toate acestea aveau un premiu, venirea lui Moș Crăciun care ne aducea un pachețel cu bucurii dulci‟, povestește Elena Nicoleta Bâra.
Dornică să descopere cât mai repede „universul cifrelor și al literelor‟, la vârsta de 6 ani, Elena Nicoleta Bâra i-a rugat pe părinți să o înscrie la școală. „Dorința mi-a fost îndeplinită și implicit, am devenit școlăriță. Universul cifrelor și literelor l-am descoperit cu ajutorul unui tânăr cadru didactic, la început de drum, asemeni nouă. Relația învățător-elev era cu mult peste cea obișnuită, ne era ca un al doilea părinte, ne purta de grijă și ne era alături în orice situație dificilă. O faptă care mi-a rămas întipărită în minte, pe lângă discuțiile și sfaturile pe care le primeam în pauze, s-a întâmplat într-un sfârșit de primăvară când, după o ploaie puternică de noapte, cărarea mea până la școală fiind numai prin fânețe, am ajuns la școală tremurând și cu hainele ude. Doamna învățătoare, văzându-mă, m-a așezat la gura sobei, mi-a îndepărtat hainele și încățămintea ude și m-a învăluit într-o pătură să mă încălzesc. Mi s-a părut un gest extraordinar, demn de apreciat, iar respectul și afecțiunea noastră față de dumneaei au crescut‟, mai spune tânăra.
„Copilăria însăși este cea mai frumoasă amintire‟
Când suntem mici nu știm să ne apreciem cu adevărat vârsta… ne dorim „să creștem‟ cât mai repede. Când ne maturizăm, râvnim însă după anii copilăriei atunci când cele mai mari frici erau eventualele mustrări ale părinților pentru că ne întorceam târziu acasă. La finalul clasei a II-a, Elena Nicoleta Bâra s-a mutat împreună cu părinții în satul Cerbu, din comuna Jitia, în casa bunicilor. „Inițial nu prea am fost încântată pentru că îmi părăseam colegii, pe doamna învățătoare și prietenii, dar urma să fie mult mai bine pentru noi pe viitor. Clasa a III-a și a IV-a le-am promovat la Școala Primară Cerbu, clasele gimnaziale la Școala «Regina Maria» Vintileasca, comuna Vintileasca, clasa a IX-a la Colegiul Național «Al. Vlahuță» din Râmnicu Sărat și clasele X-XII la Colegiul Național «Mihai Eminescu» din Buzău. Toate aceste schimbări de școli/licee mi-au adus beneficii prin prisma faptului că am cunoscut multe persoane cu tipologii diferite, caractere precum și situații care au contribuit la evoluția mea psihică și spirituală‟, este de părere Elena Nicoleta Bâra.
Părinții Elenei Nicoleta Bâra„au fost binecuvântați cu trei fete, însă, am copilărit cu sora mai mare, diferența dintre noi fiind de patru ani. Sora mai mică s-a născut mai târziu, la o diferență de zece ani. M-am bucurat și mă voi bucura tot timpul pentru faptul că suntem trei surori deoarece întotdeauna, indiferent de situație, ne vom fi alături, ne vom sprijini și sfătui.
Copilăria însăși este cea mai frumoasă amintire pe care o păstrăm înlăuntrul nostru pe tot parcursul vieții. Mă simt o norocoasă prin prisma faptului că am copilărit la sat pentru că satul ne oferă cele mai frumoase întâmplări, învățături și deprinderi. Cele mai prezente amintiri sunt de la săniușul de pe uliță unde stăteam până noaptea târziu, de la căsuța din alun unde găteam toate bunătățile din țărână și frunze și să nu uit de coliba de la marginea pădurii realizată din crengi de pin, înăuntrul căreia aveam improvizată o sobiță și un horn unde, de asemenea, «găteam» pentru toată familia și ne jucam fel și fel de jocuri‟, povestește tânăra.
Telefonul, laptopul și tableta au ajuns mai târziu în viața Elenei, dându-i timp fetei să descopere jocurile copilăriei: „șotronul, baba oarba, «de-a mama și de-a tata», de-a v-ați ascunselea, castel, călcatea și altele au fost jocurile preferate în copilărie și abia așteptam să vină pauzele la școală sau sfârșitul de săptămână să ne strângem și să ne distrăm‟, povestește ea.
De la doctoriță la viitor profesor
Cea mai frecventă întrebare care ne este adresată în copilărie este: „Ce vrei să devii când vei fi mare?‟. O întrebare la care unii dintre noi nu găsim răspuns nici la vârsta maturității. Elena Nicoleta Bâra își dorea să se facă doctoriță, însă, „de mic copil mi-am descoperit alte pasiuni, dragostea de scenă și de tot ce înseamnă dansul popular (probabil ereditară din partea tatălui și unchiului meu) și natura, cu toate procesele și transformările ei. De aceea, plângeam dacă mama nu mă lăsa, încă de la grădiniță, să stau pe scenă la serbările școlare. Chiar dacă momentul nostru trecuse, îmi plăcea să cânt și dădeam tot ce e mai bun din mine ca să fac totul corect și să fiu mândră. Mi-am dorit mereu să fiu un copil bun, de care părinții mei să fie mândrii. Lucrul acesta mi-a ieșit, în mare parte, fiind cuminte, nu mereu ascultătoare, puțin încăpățânată dar întotdeauna cu picioarele pe pământ, respectuoasă, altruistă, implicată și dedicată fiecărei activități pe care o desfășuram. Cred ca am fost o fetiță blândă, ambițioasă, prietenoasă, cu bun simț și bună creștere din partea părinților mei‟, spune aceasta.
Pasiunea pentru natură și spiritul de aventură descoperite în timpul excursiilor și altor activități ce implicau mediul înconjurător au determinat-o pe Elena Nicoleta Bâra să aleagă Facultatea de Geografie din București. „Am absolvit Cartografia la Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București în 2019. Am fost destul de îndecisă la alegerea următorului nivel de studiu la finalul ciclului liceal, dar mi-am ascultat instinctul și am luat decizia corectă pentru că, cel mai important, este să alegi, atât cât ai posibilitatea, ceea ce ți se potrivește și ceea îți place. Cred că nu mă împlinea o altă alegere și sunt bucuroasă că reușesc acum să înțeleg mecanismul hărților indiferent de tematica acestora, să concep și să realizez un material cartografic de la A la Z‟, povestește Elena Nicoleta Bâra.
Anii de facultate, prima etapă a vieții de adult?!
„Viața în București nu este una ușoară‟, concluzionează Elena Nicoleta Bâra, însă acest oraș i-a devenit cea de-a doua casă. „Anii de facultate au fost frumoși și constructivi fiind încărcați cu experiențe de tot felul care duc la maturizare, responsabilizare, simț de răspundere și dezvoltare personală. Au constituit o etapă importantă deoarece au contribuit la dezvoltarea pe cont propriu prin traiul în căminele studențești timp de patru ani, conviețuirea cu persoane necunoscute, de tipologii diverse, până la primul job. Viața în București nu este una ușoară, am trecut prin episoade fericite și mai puțin fericite dar toate au avut o finalitate pozitivă.
În cadrul facultății am cunoscut oameni noi, am întâlnit profesori dedicați de la care am avut ce asimila și mi-am făcut o bază serioasă în domeniul Geografiei. Am învățat multe lucruri în practicile de teren, din practica profesională și am participat la diverse activități interesante organizate în cadrul facultății. Anii studenției au fost cea mai bună perioadă a vieții și în curând, vor lua sfârșit dând loc unei noi etape, viața de adult‟, punctează tânăra.
În prezent, Elena Nicoleta Bâra este studentă în anul al II-lea la Master și pregătește lucrarea de dizertație. „În paralel mai lucrez la diverse materiale cartografice și fac parte din două ansambluri de dansuri populare din București. Pe viitor mi-aș dori să intru în sistemul de învățământ sau să lucrez în domeniul finalizării anilor de studiu: turism, în companii topografice sau cartografice, să colaborez cu edituri și sunt deschisă oportunităților de acest gen. Cel mai important lucru este să reușim să facem ceea ce ne pasionează, să punem suflet pentru un rezultat de succes.
Ideea realizării unei hărți electorale a fost ceva spontan, neplănuit. Pe parcursul zilei de de vot, am urmărit situația prezenței și a voturilor și am fost interesată de raportul politic al județului. Pentru o mai bună imagine de ansamblu, m-am gândit să redau rezultatele alegerilor într-o hartă în care am folosit localitățile, partidul câștigător aferent UAT-ului precum și edilul ales. Am creat și un pie-chart care să aducă un plus de înțelegere hărții. Am folosit un software open source (QGIS) pentru realizarea și stilizarea materialului cartografic, datele electorale au fost preluate de pe https://prezenta.roaep.ro/, iar diagrama a fost realizată în Microsoft Excel‟, explică tânăra.
