Ce poate fi mai relaxant într-o zi de marți, decât o mică excursie la Mausoleul eroilor de la Mărășești?! Într-un noiembrie călduros ca zilele de primăvară, sub un cer senin cu soare din belșug, am pornit la pas prin curtea interioară a celui mai mare mausoleu din estul Europei, închinat eroilor căzuți pe câmpurile de luptă în timpul Primului Război Mondial. Trotuarele arată implecabil, grădina cu flori este foarte îngrijită, nici urmă de mizerie. Închid ochii preț de câteva momente și aud… liniștea.
Știați că…
„Mausoleul de la Mărășești este cel mai mare mausoleu din cele patru din Vrancea, și cel mai mare din estul Europei, strict referitor la Primul Război Mondial. În Vrancea, mai sunt încă trei mausolee: Focșani, Mărăști și Soveja, toate au fost ridicate pentru a cinsti memoria celor care au murit în Primul Război Mondial. Începând cu 6 august 1917, în această zonă s-a dat bătălia de la Mărășești, a fost cea mai mare bătălie dată vreodată de Armata Română. Timp de 29 de zile a fost o bătălie continuă cu atacuri, contraatacuri aflate pe poziții dinainte stabilite pentru că, în primăvara anului 1917, aceasta era zona, la intrarea în Mărășești, întărită de Armata Română. Peste drum de Mausoleu, dincolo de stradă este Gara Mărășești, este locul unde armata germană a încercat să intre perpendicular pe apărarea românească. Au fost peste 60 de atacuri puternice ale armatei germane, au fost pierderi masive, undeva la 24.000/27.000 spun unele cifre din partea românilor morți și dispăruți, partea germană s-ar fi ridicat chiar și la 45.000 de soldați morți și dispăruți. În analele istorice, Bătălia de la Mărășești se numește «Verdunul românilor» ca durată, ca importanță și ca pierderi a fost un mic Verdun‟, spune Mircea Balica, custodele Mausoleului, conservator-restaurator de aproximativ 25 de ani în cadrul acestui monument, fiind și unul dintre cei mai vechi angajați de aici.
Cele patru mausolee vrâncene au fost reabilitate printr-un proiect european derulat de Consiliul Județean Vrancea, denumit „Drumul de glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial“. Proiectul de reabilitare a mausoleelor vrâncene, în valoare de aproximativ 7 milioane euro, a fost iniţiat de președintele Consiliului Județean, Marian Oprişan.
Cine a fost femeia care a propus construirea monumentului?
Ideea construirii unui monument care să amintească de eroii care au pierdut lupta cu viața în timpul Primului Război Mondial i-a aparținut unei femei. „În 1919, Principesa Alexandria Cantacuzino, șefa Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, o societate care există și la ora actuală și care a sprjinit și a strâns bani, ajutând atât văduvele de război, răniții de război, cât și copii rămași după război fără părinți. Principesa Alexandrina Cantacuzino, în Plenul Senatului României, în 1919, a cerut să se construiască un monument care să aducă aminte de această mare bătălie. În 1923, pe 6 august, se pune piatra de temelie la ridicarea monumentului. Statul român nu a suportat niciun bănuț, tot ce vedem aici construit, inclusiv partea din față a mausoleului, curtea… s-au ridicat din donații. S-au făcut liste de subscripție, cine a avut bani, a donat, cine nu, a venit și a ajutat la munca pentru ridicarea monumentului‟, adaugă domnul Balica.
Monument sau biserică?
Prima dată, s-a pornit de la ideea contruirii unei biserici cu înălțimea de aproximativ 40 de metri, după care, din cauza faptului că zona nu era populată și nu existau oameni care să vină la slujbă, s-a construit mausoleul. „Din 1923 până în 1924 s-a construit partea de jos, osuarul. În 1936-1938 se face partea a doua. Perioada de stagnare a lucrărilor se explică prin lipsa fondurilor. În septembrie 1938, Mausoleul de la Mărășești a fost deschis oficial. Practic, era dedicat unei comunități care să vină la slujbă pentru că aici este «Biserica Neamului». În afara slujbelor care sunt făcute aici la diferite festivități, Mausoleul nu a fost folosit niciodată ca biserică pentru că nu sunt oameni în jur care să vină la slujbă. Monumentul are 22 de metri înălțime plus 3,26 metri crucea de deasupra, avem 40 metri pe diametru. Au fost doi arhitecți: George Cristinel și Constantin Pomponiu. Ca formă geometrică, întregul mausoleu este octogonal, este dispus în terase, este în dublă structură, este printre primele construcții din țară care are beton armat. S-a lucrat fără niciun fel de mașinării, totul s-a făcut manual. S-au făcut apoi măsurători și pe axa est-vest este o abatere de la axa centrală de 1,5 cm. În dublă structură este o performanță, este un monument unic, perfect.
Busturile din curtea Mausoleului de la Mărășești au fost puse de Armata Română între anii 1994-1996, și aparțin unor generali români, iar primul bust de la intrare îi aparține Ecaterinei Teodoroiu, unul dintre personajele cele mai importate din Armata Română, fiind prima femeie ofițer. Sunt confecționate din bronz, turnate pe un suport din ipsos și sunt în proprietatea Mausoleului. Sunt 16 culuare. În interiorul mausoleului se găsesc 154 de cripte și 8 morminte comune, se știe locul locul de unde au fost aduse aceste persoane, dar sunt necunoscuți. 1073 de persoane sunt cunoscute din cele 5.000 îngropate aici, pe unele cripte este scris numele lor, pe unele nu. Din cele 21 de zile, timp de 16 zona aceasta a fost sub foc continuu. În 2009-2013 s-a făcut ultima restaurare a mausoleului, atunci s-a refăcut și instalația electrică și am găsit înăuntru scrijelite pe pereți numele unor oameni care au participat atât la construirea, cât și la restaurarea monumentului. În perioada comunistă s-a încercat dărâmarea crucii de pe mausoleu, legătura cu biserica fiind interzisă în perioada comunistă‟, mai spune custodele mausoleului.
Ostași necunoscuți, dar nu uitați!
În criptele din interiorul mausoleului își dorm somnul de vechi mii de soldați, cunoscuți sau necunoscuți care s-au jertfit în numele tuturor românilor. Este un sentiment greu de explicat… stai față în față cu o listă de nume ale unor oameni care și-au jertfit viața pentru patrie, lăsând în urmă părinți, copii și familii îndurerate. Eroii neamului românesc trăiesc acum prin intermediul nostru, al celor care, din când în când, trecem pragul acestor monumente și fie aprindem o lumânare, fie înălțăm o rugăciune către cer… „Osemintele au fost reînhumate în 1924, s-a făcut slujbă de dezgropăciune, ei fuseseră îngropați în zona cimitirului din Mărășești pe Aleea Eroilor. Au fost deshumate, li s-a făcut slujbă de pomenire, apoi oasele au fost spălate cu vin și depozitate în beciurile Gării Mărășești până când au fost pregătite criptele. Spălatul oaselor cu vin este o tradiție românească, la slujba de 7 ani, se scot din mormântul respectiv osemintele celui decedat, și se spală cu vin pentru iertarea păcatelor rămase neiertete defunctului. Majoritatea soldaților decedați au fost tineri și nu au apucat să-ți ducă viața la sfârșit, așa că, prin spălarea cu vin s-a îndepărtat orice urmă de păcat care nu a fost iertat. Criptele sunt ca niște cutii repartizate pe 8 etaje, pe fiecare etaj fiind depuse osemintele a câte 3 soldați cunoscuți sau necunoscuți. Avem un singur soldat german și un general rus îngropați în acest mausoleu‟, explică Mircea Balica.
Culoarul cavalerilor – cripta Măriucăi Zaharia
În timpul primei deflagrații mondiale s-a stins din viață o copilă de 12 ani… A vrut să-i ajute pe soldații români, anunțând sosirea tupelor inamice, și a sfârșit omorâtă. Sângele ei a curs pe pămânul românesc, iar actul de vitejie de care a dat dovadă atunci nu a fost trecut cu vederea. „Culoarul cavalerilor este singurul loc din Mausoleul de la Mărășești unde criptele sunt individuale. Cei care sunt îngropați aici, pentru faptele lor de vitejie au fost decorați post-mortem cu Ordinul «Mihai Viteazul» clasa a III-a, a fost cea mai înaltă distincție dată vreodată unui soldat sau civil – pentru că sunt și doi preoți care au murit în timpul bătăliei de la Mărășești. Tot aici este cripa în care se găsesc osemintele unei fetițe de 12 ani, Măriuca Zaharia. Povestea Măriucăi se știe, este fetița care și-a dat viața pentru Țara Românească. S-a urcat într-un copac în urma morții soldatului care era la postul de veghe, soldatul avea ca misiune să observe mișcarea trupelor germane și să anunțe dispunerea lor, ea a văzut ce făcea soldatul, s-a urcat în copac și a transmis mai departe până când a fost și ea reperată și ucisă. Pentru faptele ei de vitejie, a fost decorată post-mortem cu Ordinul Mihai Viteazu‟, povestește conservatorul și restauratorul Mircea Balica.
Muzeul din curtea mausoleului și vizitatorii din Japonia
Ceea ce nu știu foarte mulți oameni este că, în aceeași curte cu Mausoleul de la Mărășești se află și un muzeu. „Muzeul este o clădire relativ nouă în comparație cu Mausoleul. În 1985, când a avut loc prima restaurare mare a Mausoleului, s-a făcut această clădiere. În 2009-2013, când s-a restaurat Mausoleul pe fonduri europene, s-a refăcut complet toată viziunea muzeului. Pictura a fost realizată de un grup de studenți de la Bel`Arte de la București în 1987, au venit într-o tabără de creație, s-au organizat singuri și au pictat benevol, fără a fi plătiți. În urma lor a rămas geneza poporului român: apariția statului național dac de la origini, până la momentul decembrie 1918, Unirea. Toate exponatele sunt adevărate, au fost folosite de soldații români, inclusiv uniformele, steagurile și armanentul. S-a vrut a fi o expoziție aerisită, ca omul să se poată informa și să vadă exponatele.‟
Atât mausoleul, cât și muzeul au fost vizitate de oameni din toate colțurile lumii care au rămas plăcut impresionați de modul în care poporul român onorează amintirea eroilor căzuți pe fronturile de luptă. „Am avut vizitatori și din Japonia. Nu au vizitat, au stat pe afară pentru că, din câte am înțeles, cultura lor japoneză nu le permite. Am remarcat faptul că, atunci când au plecat, s-au înclinat și s-au închinat la ieșirea din curte, deci bunul simț și respectul pentru cei care și-au dat viața pe acest front a putut fi observat. Am vorbit cu ei și mi-au spus că nu au intrat pentru că este morbid. Români de-ai noștrii mai vin și mănâncă semințe… Au fost vizitatori din țări nordice, din America și au rămas plăcut impresionați. Nu cred că este vreo nație care să nu fi avut măcar un reprezentant care să vină să viziteze. Cred că este singurul loc din țară care este dechis NON-STOP, inclusiv primele zile de Paște, de Crăciun, după Anul Nou, întotdeauna va fi cineva aici prezent.‟
Taxele de vizitare: – 2 lei pentru copii; – 8 lei pentru adulți; – pensionarii plătesc 50% din prețului unui adult; – persoanele cu dizabilități și însoțitorii au intrarea liberă.
Principele Nicolaie… omul simplu
După 25 de ani de activitate în cadrul Mausoleului eroilor de la Mărășești, l-am întrebat pe domnul Mircea Balica, conservator și restaurator, care este cea mai plăcută amintire din interiorul acestei clădiri. Iată ce a răspuns: „Cea mai plăcută amintire? S-a turnat unul din episoadele emisiunii «Ora Regelui». A venit Alteța Sa Principele Nicolaie, cu o echipă de filmare de la TVR 1, și am fost gazda dânsului 2 ore jumătate. După ce stai de vorbă cu un om ca prințul Nicolaie ți se întoarce rotița și se resetează tot. Am fost alt om, am gândit altfel… Am avut proiecte cu copii din Vrancea și s-a tras cu pușca de paintball. Când am avut copii cu dizabilități aduși să tragă cu pușca, am plâns… Să citești bucuria în ochii unui copil care a fost privat de unele bucurii pe care alții le numesc obișnuite, e ceva‟, spune, cu ochii aproape inundați de lacrimi, domnul Mircea Balica.
Am plecat de la Mauseleu cu o stare de bine… și o să mai revin pentru că, deși pare un loc sumbru dacă stai să te gândești că acolo sunt îngropate osemintele celor care au murit în război, frumusețea și grija cu care este totul conservat te introduc într-o poveste cu final fericit. Dacă sunteți în zonă, ar fi și păcat să nu-l vizitați, în timp ce documentam reportajul, am văzut câțiva „oaspeți‟ care pășeau pe trotuarul mausoleului cu aceeași solemnitate cu care se pășește într-un lăcaș de cult. V-am spus că am închis, preț de câteva minute, ochii, atunci când am ajuns la mausoleu… la plecare am ieșit cu o imagine asemănătoare unui tablou cu mausoleul și frumoasa lui grădină cu flori.
-100x70.jpg "„Magia nu apare din mintea regizorului, ci din inimile actorilor” (James Cameron)")
