Toate inimile din lume care nu-și găsesc liniștea, caută de fapt drumul către „acasă”.
Cel mai emoționant vorbesc despre înțelesurile cuvântului „acasă” fețele bătrânilor uitați prin satele vechi de munte. Fiecare cută, fiecare rid care le brăzdează fața, îți spune parcă o poveste.
Vizitați rar de copii şi nepoți, uitați parcă de întreaga lume, sau cum ar spune resemnați chiar ei, uitați şi de moarte care „nu mai vine odată să ne ia!”, aceşti bătrâni sunt într-un fel acea ultimă linie, tot mai firavă, agățată între prezent şi trecut.
În lumea lor timpul a încremenit, schimbarea parcă nu-şi găseşte loc. Aceeaşi căscioară de lut, aceeaşi măsuță de odihnit pâinicile, acelaşi scăunel vechi pentru mulsul vacilor, acelaşi peretar lângă patul tare de lemn, pe care stau câteodată puii de câteva zile şi cloşca lor, aduşi nu la hodină ci la o țâră de hârjoană, toate le stau alături de când lumea. Pentru că bătrânii uitați de vreme găsesc bucurie în acea blândețe prea mult cuvântătoare ascunsă-n ochii necuvântătoarelor din ogradă. Iar înțelesurile și le culeg printre rânduri, din Biblie.
Dar cine poate spune, mai bine decât o mie de cuvinte, povestea lor, a bătrânilor din satele vechi de munte, dacă nu fotografia, în cazul nostru imaginile fără egal realizate de fotograful Vlad Dumitrescu.
Despre fotografiile sale, Vlad Dumitrescu spune pe blogul personal:
„Deseori sunt întrebat de ce în fotografiile mele, aproape toate personajele sunt oameni în vârstă. Sau de ce nu fotografiez şi oameni tineri, prin satele pe care le vizitez.
Răspunsul este simplu: multe dintre satele româneşti sunt în clipa de față nepopulate, sau cel mult, cu o populație vârstnică. Tinerii au plecat aproape toți, mulți dintre ei peste hotare. România se află, după Siria, pe locul doi în clasamentul țărilor cu cea mai mare rată de emigrare. În Siria este război, iar la noi, problemele economice sunt cele care trimit românii departe de țara lor. Satele româneşti au rămas doar cu cei în vârstă, cu toate muncile grele pe umeri. Ți se rupe inima să îi priveşti, acum când ar trebui să se bucure de puțină linişte după atâția ani, dar din păcate trebuie să trudească cât e ziua de lungă, să-şi hrănească animalele, să cosească fânul, să muncească grădina… Situația economică din România a destrămat familiile.”
În final, să ne rezervăm un moment de emoție pură, culeasă din toate aceste imagini, fiecare în parte câte o fărâmă de istorie şi de viață.
text – Mihaela Trifan
fotografii – Vlad Dumitrescu – https://vladdumitrescu.ro/
