Ediția:: Sâmbătă 15 iunie 2024. Nr. 6649
Ediția:: Sâmbătă 15 iunie 2024. Nr. 6649

FOTO: Profesorul Petrică Agapie spune povestea Monumentului Eroilor de la Râmniceni

Se spune că în viață trebuie să-ți întemeiezi o familie, să faci copii, și să plantezi măcar un pom… să rămână ceva în urma ta. După 51 de ani de activitate la catedră, în urma profesorului Petrică Agapie din Râmniceni rămâne o statuie ridicată în cinstea eroilor care s-au jertfit pentru patrie. Inițiativa a apărut în anul 1998, iar la data de 1 octombrie 2000, toată suflarea satului a fost chemată la sfințire. Mai multe informații despre aceast mic pas al fiilor satului pentru întreaga omenire, am aflat chiar de la prof. Petrică Agapie.

Am vrut să las ceva în urmă!

Nu există nu pot, există nu vreau! Atunci când îți propui un lucru, ai nevoie de un dram de noroc și de oamenii potriviți de partea ta, iar fostul profesor de limba română, Petrică Agapie, a urmat acest exemplu. Cum se recomandă? Profesor de limba română cu o experiență de 51 de ani la catedră, peste 2000 de elevi, director coordonator la școala din comuna Măicănești și, în prezent, tânăr pensionar. A reușit să convingă o colectivitate să păstreze vie amintirea eroilor noștri. Cu voia lui Dumnezeu și cu ajutorul oamenilor cu suflet mare a reușit să strângă aproximativ 50.000 de lei, o avere dacă ne gândim la perioadă: 1998-2000.

Sunt absolvent al Colegiului Național Unirea Focșani, promoția 1952-1955, cu 10 clase. Liceul Unirea era numai de băieți, Liceul Cuza era numai pentru fete, nu le vedeam niciodată și nici ele nu ne vedeau pe noi. În fața fostului tribunal din Focșani există un grup statuar, un monument închinat eroilor, la fel și pe holul Liceului Unirea este o placă pe care sunt trecuți profesorii și elevii care au murit în Război, și am mai văzut și în fața Teatrului Pastia o statuie a lui Liciu, un om de cultură focșănean. La facultate, în Iași, am văzut statuia lui Ștefan cel Mare și am zis să fac și eu ceva la Râmniceni! Așa s-a născut ideea. Proiectul a început în 1998 și la 1 octombrie 2000 a fost sfințit monumentul. Au participat fii satului, oameni din sat, cei care au plecat de-a lungul anilor. Tatăl meu a murit la Stalingrad, în lupte. Banii au fost strânși de la văduvele de război, urnașii eroilor, și oamenii din sat. Pe monument, la sud sunt trecute numele a 101 de eroi morți în 1916-1919, și mai apare un nume: Chiriac Soare, un om care a fost împușcat la Răscoala din 1907; la vest, tot pe monument, sunt eroii neamului căzuți la 1941-1945, sunt 113, și l-am mai adăugat și pe un elev de-al școlii noastre, căpitan Dragomir Alexandru care a murit în urma unui accident de elicopter, a murit la vârsta de 30/35 de ani, mi-a fost elev. Deasupra monumentului este un soldat în mărime naturală, dublat de o cruce, aceasta a fost realizat de sculptorul Gabriel Tăicuțu, profesor la Școala de Arte și Meserii. La răsărit am zis așa: Acest monument s-a ridicat în cinstea eroilor neamului la inițiativa domnului profesor de limba română Petrică Agapie cu participarea văduvelor de război, fii și ficelor, rudele eroilor neamului, locuitorii satelor Râmniceni, Slobozia Botești și Satu Nou. Cred că nu este nimic fără Dumnezeu, de aceea am început cu sloganul: Nihil sine Deo! Dacă nu era Dumnezeu, nu veneam eu la dumneavoastră astăzi‟, spune domnul profesor.

Eroii merită!

Când vorbește despre monumentul eroilor din Râmniceni, ochii fostului cadru didactic aproape că sunt inundați de lacrimi, sunt lacrimi de bucurie și satisfacție: „Imediat au contribuit oamenii, fiecare cu cât a putut. Deși sunt profesor de română, aș fi putut fi un excelent contabil, am păstrat într-un registru numele tuturor celor care au contribuit, sunt 336 de oameni, și în total, s-a strâns 49 de milioane, eu vorbesc în lei vechi, vă închipuiți, acum cu jumătate de miliard nu faci. Atunci, sacul de ciment era 20/25 de lei, și acum este 200. Monumentul este amplasat în fața bisericii din Râmniceni, este o frumusețe de monumnet! De 19 ani sărbătorim, în fiecare an, la fiecare serbare de înălțare se depun între 10 și 12 coroane. Copiii, văduvele de război, Primăria, școala, cu toții vin și depun coroane, vin mulți. La sfințirea din 2000 am chemat Străjerii din Bucovina – o echipă de dansatori, a cântat Margareta Clipa, a venit și un grup de 22 de elevi de la Sighetul Marmației care au prezentat obiceiuri din Maramureș. La sfințire a venit Arhiepiscopul Buzăului Norocel Epifanie cu un sobor de 10 preoți, între timp acesta a trecut la cele sfinte, dar lumea îl știe. Comitetul a fost alcătuit din: prof. Petrică Agapie, Ștefan Nicolae, Ștefan Săndel, Neagu Ștefan, Neagu Niculai, Rizea Lili și Toader Sandu, poreclit Blegu, ei m-au ajutat și le sunt recunoscător. Muncitorii nu mi-au luat niciun ban, unii dintre ei s-au ridicat la cele sfinte, dar vreau să menționez măcar câteva nume, fără să supăr pe nimeni: Dima Ioniță, Ghinea Nelu, Coticeru Ionel, au fost 22 și le sunt recunoscător tuturor, fără ei nu mi-și fi văzut visul cu ochii! Toată instalația electrică a monumentului a fost făcută de Coticeru Ionel, este electrician; deasupra monumnetului este un bec mare, iar la fiecare colțuri este câte un felinar, zici că ești în centrul Focșaniului‟, spune încântat domnul prof. Petrică.

Viața îți scoate în cale oameni la care nici nu te-ai gândit, domnul profesor a avut nevoie de mult ajutor în demersul dumnealui și nu vrea să uite de nimeni. Vorbindu-mi despre soldatul în mărime naturală care păzește, din vârful monumentului, tot ce mișcă, și-a amintit de o pățanie: „Când a fost gata soldatul, am venit în Focșani. Am fost nevoit să caut o macara pentru că era foarte greu, m-am dus la un fost coleg care mi-a recomandat pe str. Carpați unde este o societate particulară să vorbesc cu domnul Saulea. Am ajuns acolo, am bătut la ușă, m-am recomandat cine sunt, i-am explicat că am făcut monumnetul eroilor pentru cinstirea celor care au murit la Stalingrad, la Mărășești și în alte părți și vreau să ridic soldatul de la Focșani să îl duc la Măicănești, să-l instalez la Râmniceni și nu am macara. Știți ce mi-a zis? Domnule profesor, nu vă costă niciun leu! Câți oameni sunt din ăștia care salvează și ajută, am fost la multe instituții, vreo 20 și nu m-a servit nimeni, plăteam… și acest om nu mi-a luat niciun leu‟, a ținut să menționeze domnul Agapie.

Domnul profesor Petrică Agapie ne invită pe toți cei interesați să vedem monumentul eroilor ridicat la Râmniceni!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?