La stânga… mașini, la dreapta… mașini, în față, mașini, în spate? Ați ghicit: tot mașini! În ziua de azi, mersul pe jos este demodat. Spre exemplu, cine mai merge pe jos din centru până în piață, când are permis și o mașină?! Numai cel care nu le are. Am stat de vorbă cu Iulian Melinteanu, instructor autor și administratorul școlii de șoferi Melinteanu din Focșani pentru a afla câteva aspecte cu privire la viitorii șoferi, dar și cu privire la instructori. Domnul Melinteanu are permis de conducere de aproximativ 30 de ani, și tot de atunci administrează școala de șoferi pe care o deține. „Eu, care am aproape de 30 de ani permisul, nu-mi permit să merg cu o viteză mai mare de 120 de kilometri pe oră. Aud SF-uri că a mers cu 180 un copil, păi acela este un teribilism grav, din punctul meu de vedere i se poate anula permisul, important sunt eu care merg în conformitate cu legea și vreau să fiu în siguranță, nu teribilistul. Spre exemplu, unui prieten de-al meu i-a fost luat permisul în Italia pentru că a fost prins băut la volan. Îl cunosc foarte bine, nu bea, s-a întâmplat să bea două beri și i-a luat poliția permisul timp de un an, și foarte bine i-a făcut: nu o să mai bea niciodată și să se urce apoi la volan. La școala de șoferi este curs în care li se spune elevilor că nu este permisă conducerea autovehiculelor sub influența băuturilor alcoolice, dar se ajunge la astfel de cazuri din teribilism. Acolo unde și un șofer profesionist se descurcă greu, un șofer începător este victimă! Teribilismul și educația primită de acasă sunt cauzele care favorizează producerea accidentelor rutiere în care sunt implicați tinerii. Un om de 30/40 de ani care are un copil acasă se gândește altfel când pleacă de acasă cu mașina; pleacă cu un scop, nu ca să se plimbe și să arate cât de tare marge. Important este cât de bine, atent și corect mergi, nu cu ce viteză. Viteza poate însemna o facțiune de secundă greșită.. ‟
Nu contează câte clase ai, trebuie să știi să scrii și să citești!
Într-un timp, se vehicula un zvon conform căruia toți cei interesați să obțină permisul de conducere erau obligați să aibă minimum 8 sau 10 clase, domnul Melinteanu spune că, legal, nu există așa ceva. „Atât timp cât persoana în cauză știe să scrie și să citească, nu are relevanță câte clase are. Legea nu menționează nimic despre numărul de clase. Spre exemplu, am avut un cursant cu 4 clase care a luat permisul din prima, s-a descurcat foarte bine.‟ Conform legii, cursanții se pot înscrie la școala de șoferi cu 3 luni înainte de a împlini 18 ani. Cel mai vârstnic elev pe care l-a avut Iulian Melinteanu a fost un domn de 64 de ani, care s-a înscris la școala de șoferi în urmă cu 10 ani. Atât timp cât fișa medicală îi permite, viitorul șofer poate avea chiar și 80 de ani. „Taxa de înscriere, pentru categoria B, este de 1.400 de lei. În funcție de categorii, prețul poate ajunge și la 3.500 de lei (un minim și maxim). Din punctul meu de vedere, cu cât un serviciu este mai ieftin, este clar că scade și calitatea. La ora actuală, 1.400 de lei este puțin pentru ca cineva să-ți predea, să fie foarte bine pregătit, să aibă și un salariu bun, să aibă o mașină nouă, să ai o clădire foarte bine pusă la punct, un curs, în general, foarte bine pus la punct. Este o problemă 1.400 de lei pentru că și cu taxiul faci mai puțini km decât faci cu o mașină de școală, dacă ținem cont de programa școlară, adică se fac undeva la 400 de km într-o școală, iar cu taxiul, 400 de km te costă mai puțin, deci este o anomalie, ca să zicem așa. Mai întâi, cursantul trebuie să-și dorească permisul, apoi urmează efectuarea dosarului: fișa medicală, cazierul și testul psihologic. După ce a făcut aceste acte, poate începe școala de șoferi. Mai întâi este partea teoretică, apoi vine partea practică. Sunt 30 de ore de teorie, 30 de practică. Prima ședință, în mod general, se face pe drumuri limitrofe necirculate sau circulate cât mai puțin. În mod special, noi ne ducem spre zona Crângului, Mircești, Petrești, cam acestea sunt zonele pe care le preferăm în prima fază. Numărul de ședințe pe astfel de drumuri depinde de capacitățile fiecărei persoane, în linii mari, este nevoie de 2/3 ședințe, după care se trece în zone ale orașului mai puțin circulate, după ce am parcurs toate temele, intrăm din ce în ce mai mult spre oraș. Dacă face foarte bine virajele, dacă cunoaște marcajele, învață să semnalizaze din timp la o distanță de 50 de metri, și respectă toate regulile de circulație, automat putem să-i dăm și un semafor, ca să vedem cum se descurcă‟, spune instructorul auto.
Care sunt temerile instructorilor auto?
Întrebat care sunt temerile cursanților, Iulian Melinteanu mi-a spus că poate să răspundă mai bine la întrebarea: care sunt temerile instructorilor auto? „Sunt multe personalități, multe hibe din partea elevilor, care, ușor, ușor sunt rezolvate; spre exemplu, dacă vine cu emoție la orele de conducere, va reuși, cu ajutorul instructorului, să le depășească. Va prinde încredere că nu trebuie să ai emoție, deci sunt soluții pentru orice. Au existat mici probleme datorate altor participanți la trafic. Deci, noi ca instructori, avem foarte mare grijă să nu se întâmple accidente, drept urmare, sunt foarte rare cazurile în care instructorul nu a estimat o distanță în trafic sau un viraj sau orice altă situație în care să fie afectată integritatea mașinii noastre sau a obiectelor de pe stradă sau a altor mașini. Niciodată nu am avut victime rezultate în urma unui accident rutier în care să fie implicată o mașină de școală. Din păcate, tot orașul este foarte aglomerat. Sunt puține zone neaglomerate, traficul este mereu aglomerat, poate mai puțin atunci când sunt elevii în vacanță. Mai puțin aglomerat este la ora 8:00 dimineața, atât, în rest, în timpul zilei, este aceeași circulație și în ianuarie, și în august. Din păcate, am observat că vara se caută aerul condiționat, și iarnă se caută căldurica, deci nu există să lăsăm mașinile în parcare mai mult iarna sau vara, cine este obișnuit cu mașina, circulă fără probleme. Cel mai important, din câte am observat în ultimul timp, este instructorul, primul pe lista de opțiuni a viitorilor șoferi, după care o mașină. Din punctul meu de vedere, o mașină bună este importantă, nu o anumită marcă, o mașină cât mai nouă. Noi mai mult de 4/5 ani nu ținem mașinile, la ora actuală avem cam 15 mașini.‟
„Un instructor bun este un bun pedagog, nu un bun șofer!‟
‟Sunt în jur de 15 instructori auto, angajați la școala noastră. Media de vârstă trebuie să fie peste 25 de ani pentru că nu au voie să se autorizeze sub 25 de ani. Între 25 și 35 de ani, de obicei, oamenii visează la cariere în țări străine, după cum am observat la noi în zonă. Majoritatea instructorilor de aici au peste 35 de ani. Un instructor serios întotdeauna îl vei găsi după o anumită vârstă. Ca să fii instructor auto, trebuie să fii un bun pedagog, nu un bun șofer. Un bun șofer nu este și un bun pedagog, dar noi trebuie să le îmbinăm, pentru că nu poți fi doar bun șofer sau doar un bun pedagog ca să fii instructor auto. Din păcate, am observat în societate că viitorii șoferi vor să aibă drept instructor pe acela care este cel mai șmecher sau de gașcă. Din punctul meu de vedere, cel mai bun instructor este acela care are un standard mai ridicat, care este oarecum exigent. Exigent înseamnă că respectă reguli, nu că țipă. Un instructor exigent are un dialog în urma căruia încearcă să găsească soluții împreună cu cursantul, respectiv cursantul trebuie să fie un om care trebuie să înțeleagă că prin exigență, poate obține permisul de conducere mai ușor, pentru că în final, conducerea pe drumurile publice înseamnă responsabilitate, responsabilitate care lipsește foarte mult din societatea românească, în ultimul timp, lipsește din educația românească la modul general. În momentul în care nu-ți vine un om cu o răspundere a vieții, îți este foarte greu să lucrezi cu el”.
Nu dai, nu iei?
Într-o societate în care aproape toți pretindem că știm ce fac cei din jurul nostru, zvonurile circulă în voie. Așa se face că, de fiecare dată când auzim că cineva a luat permisul, primul lucru care ne vine în minte este că a dat o mică „atenție‟. „Oamenii pot vobi multe, iar în momentul în care tu ai un handicap, un handicap în sensul că știi că ai o problemă, ți-o acoperi arătând cu degetul în altă parte. Aud zilnic subiecte de genul trebuie să dau ca să iau, dar soluția este: trebuie să învăț ca să iau. Noi avem interesul să pregătim cât mai bine cursanții, nu dăm noi permisele. Permisul se obține dacă știi, dacă nu știi, nu poți avea pretenții. Există o categorie de oameni care văd că nu știu, dar nu fac un efort ca să se pregătească în continuare, ci se gândesc la o șpagă, și de aici pornește acel mit potrivit căruia dacă dai, ei. Vrei permisul, înveți!! Timp de un an de zile poți să dai câte examene ți se aprobă. Teoretic, sala este simplă, probleme sunt cu percepția. Spre exemplu, o cursantă îmi spune că ea a învățat, dar nu-i ies punctele, și o întreb de ce, iar ea îmi spune că a îndrumat-o cineva, care nu avea nicio treabă cu școala de șoferi, că a luat permisul făcând niște chestionare pe internet. Iar profesorul de la ore i-a spus să facă cartea cu întrebări și răspunsuri, dar nu a făcut-o. Atunci de ce te miri de ce nu merg chestionarele?! Aici este prolema de percepție a lucrurilor, dacă ascultăm ce vobește lumea pe stradă, nu vom găsi niciodată soluții de la un profesionist. Traseul este puțin mai complicat din cauza circulației din oraș. Dacă în anii 90 trecea o mașină la 5 minute, acum la 5 minute trec 100 de mașini‟, spune Iulian Melinteanu.
