Aproximativ 300.000 de persoane din România sunt diagnosticate cu Alzheimer. Aproximativ 15.000 de persoane care suferă de această maladie sunt înregistrate anual în Europa. Cele mai recente date sugerează o creștere dramatică a incidenței acestei boli. Primele modificări în creierul bolnavilor de Alzheimer apar cu 15 – 20 de ani mai devreme, fără a-i afecta, însă, comportamentul.
Doctor Luminița Moisă, medic primar neurolog, în cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Pantelimon” Focșani ne-a răspuns unei serii de întrebări cu privire la această boală, ce afectează jumătate dintre persoanele în vârstă de peste 85 de ani.
Ce este boala Alzheimer?
Dr. L.M.: Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență la vârstnici, cauzând probleme de memorie, gândire, judecată, limbaj și comportament. Această deteriorare este suficient de severă pentru a îngreuna activitățile zilnice și relațiile sociale și profesionale. Există mai multe tipuri de demență, dar boala Alzheimer reprezintă 60%-70% din cazurile de demență. Este o afecțiune degenerativă, care evoluează treptat, cu declin cognitiv ireversibil, persoanele afectate își pierd în final capacitatea intelectuală necesară unui comportament normal.
De la ce vârstă se poate instala și care sunt primele semne de boală?
Dr. L.M.: Debutul bolii este în general după vârsta de 60-65 ani. Probabilitatea de a se îmbolnăvi se dublează la fiecare 5 ani, după vârsta de 60 ani. Se estimează că jumătate dintre persoanele în vârstă de peste 85 de ani au boala Alzheimer. Pierderea memoriei este cea mai frecventă formă de debut a bolii. Inițial pacienții uită evenimentele recente, relatând fără dificultăți evenimente din trecut. În etapa incipientă a bolii, care în general durează aproximativ 5-7 ani, pacienții repetă cu insistență același lucru, se rătăcesc ușor (chiar în locuri binecunoscute), își pierd interesul pentru lucrurile plăcute de altă dată, cu dificultăți în denumirea obiectelor comune, pierd lucruri mai frecvent, lucrează mai încet sau cu mai multe greșeli față de perioada anterioară. Pacienții pot începe să prezinte tulburări de personalitate. Simptomele de debut apar treptat și rareori sunt observate de la început. Există și cazuri în care boala are debut timpuriu, la 40-50 ani.
Ce modificări suferă creierul, odată cu apariția bolii?
Dr. L.M.: În această boală celulele nervoase (neuronii) se degradează și mor. Astfel apare o cădere severă a numărului de sinapse și neuroni; de asemenea, apare și degenerescența neurofibrilară (îngroșarea fibrelor fine intraneuronale și transformarea lor în fascicule groase răsucite în forme elicoidale și drepte). De asemenea, apar: plăci șenile cu depozite centrale de amiloid, angiopatia amiloidă, reacții inflamatorii localizate, degenerscența granulo-vacuolară. În timp, creierul își reduce în mod considerabil dimensiunile și se contractă. Astfel cortexul se contractă și el (prin atrofie corticală) capătă un aspect stafidit și afectează zonele de creier responsabile cu gândirea, planificarea și memoria. Ventriculii (cavitățile umplute cu lichid de la nivelul creierului) își măresc volumul. În ordinea afectării zonelor creierului, boala debutează la nivelul lobului temporal medial, apoi se extinde către lobul temporal lateral și cel parietal, apoi se extinde la lobul frontal și în final la lobul occipital.
Care sunt simptomele bolii Alzheimer?
Dr. L.M.: Pierderea memoriei – inițial pe termen scurt, apoi și cea pe termen lung; deteriorarea capacității de a învăța lucruri noi, sau uitarea lucrurilor învățate anterior (de ex. dificultăți în activități familiare, cum ar fi folosirea aparatelor casnice); probleme în denumirea unui obiect comun (de exemplu: ceas, creion), dificultăți de recunoaștere sau identificare a persoanelor (de ex. membrii familiei sau chiar propria imagine în oglindă), se rătăcesc ușor, chiar în locuri cunoscute; pierd frecvent obiectele sau le așază în locuri inadecvate; scade capacitatea de a gândi rațional; incapacitățile de a efectua activități motorii simple sau complexe (de ex. spălatul pe dinți, utilizarea pieptenului, folosirea toaletei, prepararea mâncării, îmbrăcare); dificultăți în gândirea abstractă; dificultăți în a face față sarcinilor noi, în a lua decizii, în final se pierde capacitatea de a face față problemelor zilnice; pierderea interesului sau lipsa de inițiativă în activități uzuale; modificări ale energiei, dispoziției comportamentului sau ale personalității. În evoluție pot prezenta episoade de agitație și agresivitate fizică și verbală, tulburări psihotice, depresie anxietate, tulburări de comportament, alimentare, tulburăi sexuale, în special dezinhibiție sexuală, infecții intercurente, tulburări sfincteriene (cu pierdere de urină și materii fecale) tulburări de deglutiție, crize epileptice, hipetonie musculară și alte simptome, neurologice, tulburări de limbaj (până la mutism).
Care sunt bolile înrudite cu boala Alzheimer?
Dr. L.M.: Demența este un termen folosit pentru a descrie simptomele care indică declinul mental. Alzheimer este cea mai comună formă de demență ireversibilă, dar există și alte tipuri: Demențe corticale (înrudite cu boala Alzheimer), cum ar fi boala Pick, sindromul Down, unele forme de degenerare a lobului frontal; Demențe subcorticale – cum ar fi demențe din: boala Parkinson, din boala Hungtington, demență cu corpi Lewy, hidrocefalia, paralizia supranucleară progresivă, atrofia sistemică multiplă, degenerscența corticobazală; Demențe mixte din: boli cerebro-vasculare (ex. demența post AVC, ischemie sau hemoragie), scleroză multiplă, degenerescența lobară frontală, demență frontotemporală, boala Creutzfeldt-Jakob, encefalopatie postraumatică, encefalopatie toxică și anoxică, demența din cancerul nonmetastatic, demența din tumori craniene (de talamus sau corp calos), demența din stări nutritive deficitare (de ex: deficit de vit. B12), demența din tulburări endocrine, din alcoolism, pseudodemența din depresie, demența din boli infecțioase cronice (ex. Sifilis, Sida, meningoencefalite cronice). Există tulburări de memorie temporare (în atacuri ischemice tranzitorii epileptice, abuz de alcool, droguri, traumatisme cerebrale minor, depresie). Există demențe reversibile – în deficitele de vitamina B 12, de acid folic, hipercalcemie, hipertiroidie severă), tumori benigne de creier, abcese de creier, uz de sedative, sau tranchilizante, uz de anticonvulsivante, intoxicații cronice cu anumite substanțe chimice.
Cum debutează boala Alzheimer?
Dr. L.M.: Boala debutează cu simptome minore. Pierderea memoriei apare la debut, datorită afectării hipocampului (partea din creier responsabilă cu memoria de zi cu zi, pe termen scurt). Astfel, pacientul își poate pierde obiectele personale prin casă (chei, ochelari) își găsește greu cuvintele în conversații, uită discuțiile recente sau evenimente recente, se rătăcește în locuri cunoscute, uită date importante (aniversări, întâlniri). Stadiul de debut (incipient) durează aproximativ 5-7 ani și este stadiul de deficit cognitiv minor.
Cum evoluează boala Alzheimer?
Dr. L.M.: După stadiul de debut, boala evoluează treptat, progresiv, în mai mulți ani, parcurgând stadii de evoluție:
– Stadiul 1 (Alzheimer formă ușoară) durează între 2-4 ani, evoluează fluctuant (cu perioade de aparentă normalitate), dificultăți de citire sau denumire a obiectelor comune, dificultăți în realizarea activităților cotidiene, se rătăcesc foarte ușpr, devin confuzi, apatici, își neagă boala, repetă insistent aceleași lucruri, apar probleme de orientare, apar schimbări de personalitate.
– Stadiul 2 (Alzheimer formă moderată), durează între 2-8 ani (frecvent aproximativ 2 ani), se caracterizează prin dificultăți de a lua decizii zilnice (de ex. îmbrăcat, mers la cumpărături) sunt derutați, se ceartă mai des, susțin că anumite lucruri sunt reale (deși nu sunt), se plimbă fără o țintă precisă, devin impulsivi, anxioși, sau deprimați, cu capacitate slabă e orientare, uită adresa de domiciliu, capacitate slabă de judecată. În acest stadiu este afectat lobul frontal și necesită supraveghere.
– Stadiul 3 al bolii (Alzheimer formă severă), durează între 2-3 ani și necesită îngrijire permanentă. Pacienții nu mai pot înțelege sau folosi cuvinte, nu se mai recunosc în oglindă, nu mai recunosc membrii familiei, nu se mai pot îngriji (nu se mai pot îmbrăca singuri, nu se mai pot alimenta, nu mai pot folosi singuri toaleta), apar tulburări sfincteriene, apar tulburări grave de personalitate în comportament (devin suspicioși, bănuitori, agresivi) care se atenuează spre finalul bolii. Apar probleme de vedere prin afectarea lobului occipital. Pierderea capacității de vorbire este urmată de pierderea capacității de a merge.
Care sunt posibilele cauze?
Dr. L.M.: Cauzele care determină deteriorarea creierului nu sunt cunoscute pe deplin, de aceea nu există un tratament care să vindece această boală, dar s-au descoperit depozite anormale de proteine, ghemuri neurofibrilare și dezechilibre ale nivelurilor de neurotransmițători din creier; acești factori afectează neuronii care se degradează și mor. Genetica este importantă, existând gene asociate cu forma precoce (sub 60 de ani) și alte gene asociate cu forma tardivă (peste 65 de ani).
Care sunt factorii de risc?
Dr. L.M.: Vârsta înaintată – după 65 de ani riscul de Alzheimer se dublează la fiecare 5 ani; Antecedente familiale, sau moștenirea genetică (riscul e direct proporțional cu nr. de rude care au suferit de această afecțiune); Lovituri cerebrale severe anterioare (de ex. boxerii sunt mai predispuși, din cauza loviturilor repetate la nivelul capului); Sindromul Down, pentru că se formează depozite de amiloid; afecțiuni cardiace, stilul de viață și factorii asociați cu afecțiuni cardiovasculare (fumatul, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, lipsa activității fizice; Lipsa somnului (odihna insuficientă determină creșterea nivelului de amiloid și afectează somnul profund, în care se stabilizează amintirile); dieta nesănătoasă (bogată în zahăr, carbohidrați rafinați și grăsimi saturate, deficitul de vitamine sau minerale). Alimente de evitat: zahărul, băuturile îndulcite, lapte integral gras, unt, înghețată, carnea roșie, organele (de ex: ficat, rinichi sau pancreas de vită), consum ridicat de alcool, alimente de panificație, cârnați; factori genetici (în boala cu debut precoce (sub 60 ani) deseori moștenită și numită formă familială, există mutație genetică pe anumiți cromozomi; de asemenea în formă cu debut tardiv (după 65 ani) s-a descoperit o genă care se poate asocia acestui tip; stresul postraumatic, evenimentele traumatice psihologice severe din copilărie sau tinerețe cresc riscul de demență la senectute; traiul într-o țară industrializată; antecedente personale de depresie, de expunere la mercur (ex. dentar), expunere la aluminiu (rol controversat); hipovitaminoza B12, alcoolismul.
Care sunt schimbările stilului de viață de care are nevoie un bolnav de Alzheimer?
Dr. L.M.: Bolnavul de Alzheimer are nevoie de: o dietă sănătoasă (săracă în grăsimi saturate, dar bogată în fructe și legume), consum limitat de sare și zahăr, hidratare, practicarea zilnică a sportului, a plimbărilor (însoțit) în aer liber, pentru îmbunătățirea stării de spirit și pentru a încetini declinul cognitiv. Se recomandă exerciții care pun accentul pe o orientare și coordonare, yoga, tai-chi; implicare în activități sociale și de stimulare intelectuală (de ex: puzzle, integrame), comunicare interpersonală și evitarea izolării sociale; asigurarea odihnei corespunzătoare și a nevoii de somn; evitarea expunerii la intemperii, a infecțiilor intercurente, a traumatismelor; urmarea indicațiilor de îngrijire și tratament zilnic, conform schemei terapeutice, conduse de echipa medicală; nevoia de supraveghere permanentă și îngrijire zilnică din partea altei persoane în stadiile avansate ale bolii; într-un anumit moment pe parcursul bolii pacienții nu mai trebuie să conducă mașina.
Cum trebuie îngrijit un bolnav de Alzheimer?
Dr. L.M.: Îngrijitorii pacienților fac de obicei parte din anturajul apropiat, ei trebuie să fie corect informați, privind boala, să fie foarte calmi, răbdători, dispuși să asculte repetată aceeași poveste. Trebuie să colaboreze cu echipa medicală pluri-disciplinară implicată (neurolog, psihiatru, geriatru, kinetoterapeut, infirmieră). Trebuie asigurată o alimentație sănătoasă, bazată pe fructe, legume, cereale integrale, proteine și produse lactate sărace în grăsimi. Porțiile de hrană trebuie reduse (pentru menținerea greutății). Hidratatea este foarte importantă. De asemenea, odihna este foarte importantă, deoarece poate apărea inversarea ritmului somn-veghe, cu somn prelungit în timpul zilei și somn abset sau agitat în timpul nopții. Trebuie asigurată o igienă corespunzătoare, pacientul trebuie ajutat pentru îmbrăcare și spălare zilnică, creându-se o rutină în acest sens. Trebuie, de asemenea, luate măsuri pentru menținerea securității fizice a unui bolnav în stadii avansate: se îndepărtează chibriturile, brichetele, cuțitele, obiectele tăietoare și înțepătoare; se păstrează medicamentele și alte substanțe periculoase în dulapuri încuiate; se folosesc balustrade protectoare pentru scări, covoare antiderapante, șosete antiderapante; se supraveghează pacientul când se administrează medicamentele; se limitează accesul și folosirea la aparate și echipamente electrocasnice; se îndepărtează obstacolele din zonele de deplasare; se folosesc etichete și abțibilduri colorate pentru a semnaliza baia, dormitorul, apa caldă și apa rece; pacienții au nevoie de comunicare, de relaxare, de momente plăcute. Nu trebuie să li se creeze sentimentul de instabilitate; se folosesc cuvinte simple cu ton calm și încurajări emoționale.
Care este abordarea tulburărilor de comportament în stadii avansate?
Dr. L.M.: În primele stadii ale bolii pot apărea probleme comportamentale precum iritabilitatea, anxietatea sau depresia. În stadii mai avansate apar probleme mai greu de suportat pentru cei din jur, precum agresivitatea (verbală cu țipete, sau fizică prin ieșiri violente), agitație psihomotorie, acută sau cronică, crize de dezinhibiție, delir, alte tulburări psihotice (halulcinații), accentuarea tuburărilor de dispoziție (a depresiei/anxietății). Se iau măsuri de securizarea socială și de mediu; se folosește medicația neuroleptică (administrată și condusă de un medic psihiatru). Se caută și se corectează cauzele declanșatoare, se elimină medicamentele cu risc ( de ex. se tratează constipația, se depistează posibile dureri organice). Atunci când pacientul este cooperant, se pot folosi intervenții nefarmacologice precum psihoterapie, terapia cognitivă și terapia comportamentală. Aparținătorii sunt responsabili în stadii avansate pentru luarea deciziei de a interna bolnavul într-un cămin de bătrâni, cu dotare și îngrijire corespunzătoare acestei afecțiuni.
Cum poate fi prevenită boala Alzheimer?
Dr. L.M.: Nu există metodă care să protejeze definitiv împotriva bolii Alzheimer, dar există factori care diminuează riscul. Dintre aceșita enumerăm: tratamentul antihipertensiv – în special cel cu diuretice, de asemenea, tratamentul susținut al factorilor de risc cardiovasculari; dieta alimentară sănătoasă, bazată în acizi grași, Omega 3, vitamine, antioxidante și minerale, săracă în sare și colesterol, alimente indicate: ulei de măsline, nuci, pește (ex. somon sau sardine cel puțin de 2 ori pe săptămână), citrice, vin roșu (maxim un pahar pe zi) legumele verzi, ceai verde (cel puțin o dată pe zi); exercițiul fizic pe toată durata vieții, plimbare în pas vioi, alergat, înot; păstrare cognitivă și stimulare mentală prin învățare a ceva nou zilnic (de ex. o limbă străină, cântat la un instrument), exercițiu de memorie, jocuri de strategie, sau rebus, integrame, șah, sudoku, citirea unei cărți bune; reducerea stresului, tehnici de relaxare mentală, somn odihnitor (8 ore/zi); o viață socială activă; înscrieri în cluburi sau la cursuri; menținerea unei activități normale, păstrarea sănătății oculare, a dinților și a gingiilor.
