Ședința de constituire a Clubului Sportiv Unirea Focșani a a avut loc la 31 iulie 1972, ora 17,00 cu participarea a 120 persoane. Zece ani mai târziu, într-o analiză a conducerii CS Unirea, se aprecia că „prin înființarea clubului s-a creat un climat favorabil pentru activitatea sportivă, s-a trezit interesul pentru practicarea sportului, s-a atras un număr sporit de tineri și s-a influențat direct și aspectul de masă al activității sportive având ca scop final ridicarea pe un plan tehnic calitativ a performanțelor sportive din județul Vrancea”.
Înzestrării cu baze sportive a noii entități sportive – pe care am prezentat-o în primul articol despre istoria de 45 de ani a CS Unirea Focșani, i s-a adăugat și alocarea unui spațiu pentru sediu. Mai întâi, conducerea clubului a lucrat în aceeași cameră cu secretara CJEFS Vrancea, apoi i-a fost dat parterul unei clădiri din strada Cuza Vodă. În 1973, clubul a închiriat o clădire – ulterior demolată, pe strada Republicii, lângă Teatrul Pastia, iar din 1975, s-a mutat în sediul din complexul sportiv Milcovul.
În aceeași analiză făcută la 10 ani de la înființare, sunt delimitate perioadele de început al existenței CS Unirea: etapa 31 iulie 1972 – 31 decembrie 1974, „a începutului timid, a organizării și afirmării ca unitate de performanță – secretar și președinte, Ovidiu Gavrilă; etapa 1 ianuarie 1975 – 15 iunie 1976, „a consolidării”, președinte, Nicolae Zaharia; etapa 15 iunie 1976 – 1 februarie 1980, „a evoluției, a concretizării”, președinte, Ioan Miron; etapa începută la 1 februarie 1980 și continuată până în 1988, deci mult dincolo de mementul analizei la care m-am referit mai devreme – „a adaptării la noile cerințe de trecere la o muncă calitativă”, președinte Stere Bataragă. Continuarea listei directorilor clubului din momentul 1988 până astăzi ne-o oferă antrenorul Fănel Iliescu, agreabil povestitor și excepțional depozitar al informațiilor despre cam tot ce s-a întâmplat la club în ultimii 42 de ani: Ion Miron, 1988 – 1990; Ștefan Vasile,1990-1994; Antonel Ivan, 1994-1995; Gavril Dondaș – doar șase luni; Laurențiu Manu, 1996-1997; Eusebiu Bîznă, 1997 – 2000; Virgil Dumitriu, 2000 – 2001; Petrea Vâlcu – prezent”. A fost etapa în care clubul și-a îndeplinit menirea de a selecționa și pregăti sportiv pentru competiții naționale și internaționale, dar și de a implica în activitatea sportivă de masă copii și tineri din municipiu.
Clubul Sportiv Unirea Focșani a fost singura structură sportivă complexă și puternică a municipiului Focșani până la înființarea, prin hotărâte a Consiliului Local al Muncipiului din decembrie 2006 a CSM Focșani care avea să devină în iulie 2007, CSM Focșani 2007.
CS Unirea Focșani a performat în toate disciplinele sportive pentru are a avut secții. Dintr-o listă extrem de selectivă, cu vârfuri de excepție în performanțe nu pot lipsi, la tir, campionul olimpic Alin Moldoveanu, sportiv în activitate, și Olimpiu Marin, ocupantul locului al șaselea la Jocurile Olimpice, judoka Adrian Croitoru, format la CS Unirea Focșani și devenit apoi multiplu medaliat mondial, european și național și Simona Richter, medaliată cu bronz la Campionatul European, atletele Alina Popescu, campioană mondială de junioare 2 și Mioara Papuc, locul al șaptelea la Campionatul Mondial al juniorilor 1, multiplul campion național de box Ion Cernat, Valeriu Chitic, medaliat la Campionatul Național de lupte și component al lotului național, Adrian Voinea, component al echipei de Cupa Davis la tenis a României.
Fotbalul, singurul sport de echipă de la începuturile CS Unirea a avut perioade cu performanțe foarte bune până când a ieșit de sub umbrela CS Unirea. Iar în anii din urmă, cu toate dificultățile care țin de finanțare, clubul a crescut numeroși juniori, cu performanțe remarcabile în atletism, judo, tir, karate, box, listele cu premianții de sfârșit de an cuprinzând numeroși sportivi ai CS Unirea Focșani, merituoși performeri în competiții naționbale și internaționale.
Nu pot încheia fără a remarca rezultatele cu totul de excepție ale atletei Claudia Prisecaru, sportivă care, la terminarea junioratului, a ales să rămână în fidelă clubului care a format-o și orașului în care a venit din primii ani de gimnaziu pentru a deveni una dintre cele mai bune atlete ale României și Europei!
Este ușor de observat că oamenii de sport de la Unirea – antrenori, sportivi, manageri, toți cei care au avut obligații față de club într-un fel sau altul și-au făcut datoria. Față de club, ca și față de comunitatea în folosul căreia a fost acesta înființat!
