Duminica a șasea din Postul Paștilor, numită Duminica Floriilor, iar în veacurile trecute „a Florilor” sau a „Stâlpărilor”, ne reamintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Cu puține zile înainte de această intrare solemnă în orașul sfânt al evreilor, Mântuitorul a vestit ucenicilor pentru a treia și ultima oară patimile, moartea și Învierea Sa și totodată, l-a înviat pe prietenul Său din Betania, Lazăr, cel mort de patru zile, fratele Martei și Mariei.
În ajunul intrării în Ierusalim, sâmbătă, 8 Nissan, după calendarul iudaic, anul 30 al erei creștine, Mântuitorul, împreună cu cei 12 ucenici ai Săi, revin în satul Betania, unde au fost primiți cu mare bucurie de localnici și unde li s-a pregătit cina în casa lui Simon Leprosul. Aici asistau Lazăr cel înviat, surorile sale Marta, respectiv Maria, cea care a luat „un alabastru cu mir de mare preț”, l-a turnat pe capul și picioarele lui Iisus, faptă care i-a indignat pe mulți participanți, mai ales pe Iuda, viitorul trădător, care zicea că mirul s-ar fi putut vinde cu un preț bun, iar banii împărțiți săracilor. Mântuitorul le-a replicat că acel mir a fost păstrat pentru îngroparea Sa, cunoscând că, peste șase zile, Maria, va fi una dintre femeile care vor unge cu mir Trupul Său adormit. Tot în aceeași zi, mulți iudei au crezut în Iisus, pentru că s-au convins de realitatea învierii lui Lazăr, fapt care i-a făcut pe arhierei, farisei sau alți membri ai Sinedriului, în frunte cu Caiafa, să hotărască uciderea lui Iisus, dar și a lui Lazăr.
În ziua următoare, duminică, 9 Nissan, are loc intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim. Locuitorii orașului, îmbrăcați în haine de sărbătoare, purtând cununi de flori sau de frunze pe cap ori buchete de flori și ramuri înverzite în mâini, îi ieșeau în întâmpinare în afara zidurilor, în aclamații și strigăte de bucurie, apoi intrau în cetate, împreună cu cel așteptat și cu însoțitorii lui, într-o impresionantă procesiune.
Intrarea triumfală a Mântuitorului Hristos în Ierusalim s-a desfășurat cu un ritual diferit. Din relatările Sfinților Evangheliști, aflăm că Iisus, Împăratul păcii, a plecat împreună cu ucenicii Săi, din Betania în satul Betfaghe, de unde a trimis doi ucenici intr-un sat ca să-I aducă o asină cu mânzul ei. Îndeplinindu-I porunca, după ce și-au pus veșmintele pe mânzul asinei, Iisus S-a așezat pe ele și astfel și-a făcut intrarea în Ierusalim. Era întâmpinat de o mare mulțime de oameni care își așterneau hainele în cale ori ținând în mână ramuri de finic (pom care crește în Èšara Sfântă) și strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!”. A fost una din rarele manifestări de recunoștință din partea celor care s-au bucurat de binefacerile Domnului, izvorâte din iubirea Sa față de oameni.
Sărbătoarea Floriilor este considerată ca un preludiu al Sfintelor Pătimiri, dar și ca o poartă spre Sfânta Înviere. După intrarea în Ierusalim și până la Înviere, se vor petrece fapte deosebite care culminează cu moartea și mai cu seamă cu Învierea Domnului, punctul central al operei Sale mântuitoare. Biserica Ortodoxă, împreună cu credincioșii ei, retrăiesc toate aceste fapte prin slujbe speciale, mai ales în seara zilelor de Joi și Vineri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, zile care ne aduc aminte de vinderea, arestarea, judecarea și condamnarea la moarte a lui Iisus, apoi de executarea sentinței, prin răstignire.
Pr. Andrei-Ionuț Stănilă – Parohia Voetin, Protoieria Focșani II
