Zona de munte a județului Vrancea a îmbrăcat vineri dimineață o mantie albă de toată frumusețea. În comuna Vintileasca, localitatea situată la cea mai înaltă altitudine din județ, zăpada și-a făcut din nou apariția și localnicii s-au trezit din nou cu un covor alb care a învăluit întreg ținutul. Măsurând pe alocuri și 10 centimetri, peisajul părea unul ireal de frumos. Cei mai fericiți de venirea iernii în prag de primăvară au fost copiii, care s-au bucurat nespus de mult de această ultimă zăpadă, sau zăpada mieilor cum este denumită în zonă. Nici cei mari nu s-au dat în lături de a se bucura, dar mai ales de a gusta la figurat din plăcerile unei zăpezi așa de târzii. Pe unele locuri zăpada așternută pe drumurile din localitate a creat ceva probleme, îngreunând circulația mașinilor. „Pentru noi nu este o surpriză deoarece ne-am obișnuit cu astfel de ninsori în prag de primăvară. Au fost ani când a nins chiar în ziua de Paști și pe care l-am sărbătorit în anii din urmă în aprilie și chiar mai. Vineri de dimineață în satul După Măgură, am intervenit deoarece microbuzul școlar a cam patinat din cauza stratului de zăpadă de pe șosea. Una peste alta nu putem să ne plângem că ne-a luat prin surprindere. Noi știm să ne gospodărim și fiecare om din comună se pregătește din toamnă că iarna este lungă. După amiază a ieșit soarele și zăpada a început să se topească”, a spus Georgel Spătaru, primarul din Vintileasca.
Cât privește interpretarea din punct de vedere popular a acestei ninsori, Ilinca Colniceanu, tămăduitoarea din Jitia, ne-a povestit ce se spunea pe vremuri când era mică. Această zăpadă se mai numește și zăpada fetelor frumoase și are o întreagă poveste foarte interesantă, pe care tămăduitoarea ne-a povestit-o. „Zăpada de acum este zăpada mieilor, așa se spune la noi. Din bătrâni se spune că este binevenită, că nu aduce lucruri rele, că este de bine. Eu știu din vremurile când eram mic copil că i se mai spunea zăpada fetelor frumoase. Adică se obișnuia ca fetele de la ziua de Dragobete să adune zăpadă și să o pună în cofițe de brad noi și cu apa de acolo să se spele pe față o perioadă de timp bună. Apa din zăpada aceea trebuia să fie bună deoarece când puneau mărțișorul la 1 martie fetele își spălau mereu fața și trebuiau să aibă din ea până la înfloritul măceșului adică în iunie. Cele mai istețe fete aveau obrazul alb, fără pete că se spălau numai cu apa din zăpadă. Ca să țină cât mai mult țineau apa în cofițe de brad, sau oale de lut noi, nefolosite niciodată. Acum zăpada mieilor era una aducătoare de noroc, un bun prilej de a aduna din nou omăt și de completa stocul. Neaua de acum nu este târzie cum ar spune unii, dacă ne luăm după vremea de dinainte. Se mai spunea că la 25 martie lumea trebuia să mai aibe un fundac, adică o claie de fân pe jumătate pentru animale. De la 25 martie mai era frig și iarbă nu era la animale. O altă vorbă din bătrâni spune că până la Blagoveștenie nu crește iarba nici dacă o tragi cu cleștele din pământ, iar de la Sfântul Gheorghe nu o mai poți opri nici dacă o bați cu maiul. Sunt tradiții și superstiții de care noi ținem cont”, a spus Ilinca Colniceanu, tămăduitoarea din Jitia.
