Ligaturarea sau legarea trompelor uterine după naștere a devenit o metodă contraceptivă la care apelează tot mai multe femei. Exceptând situațiile în care intervenția de ligaturare a trompelor uterine se realizează după nașterea prin cezariană, intervenția va presupune efectuarea a două incizii de o parte și de alta a abdomenului, puțin mai jos de ombilic. Intervenția chirurgicală de ligaturare a trompelor uterine supune pacienta la aceleași riscuri ca orice altă intervenție chirurgicală: anestezia generală, afectarea intestinului, a vezicii urinare, probleme de cicatrizare a plăgii, infecții, durere abdominală prelungită. Dr. Ioan Plăcintă, medic șef al secției de Obstetrică-Ginecologie de la Spitalul Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani, ne-a spus că această manevră nu apără pacienta de posibile infecții sau de alte patologii ale aparatului genital.
„E o manevră chirurgicală pentru care în toate cazurile este nevoie de acordul pacientei. Pacienta este informată și se ajunge la un acord clar și scris al pacientei în care ea este înștiințată cu privirea la toate detaliile manevrei de ligaturare a trompelor. Această manevră se face după a treia cezariană. Mai devreme de a treia cezariană nu se poate face decât în situații de interes medical al femeii, de exemplu dacă vorbim despre o femeie care are o afecțiune cardiacă gravă. În principiu afecțiunile cardiace sunt cele care contraindică sarcina. Vârsta pacientei are importanță în ideea că poate fi solicitată ligatura trompelor și de o mămica mai tânără, la o vârstă de 18-19 ani, dacă este la a doua cezariană și atunci medicul poate să analizeze condițiile medicale și să-i spună: Nu facem acum ligatura că ești prea tânără și poți apela la alte metode de contracepție! Putem vorbi despre ligaturarea trompelor după prima sarcină doar în momentul în care o posibilă a doua sarcină i-ar putea pune în pericol viața pacientei.
În practica secției noastre această manevră se face chiar în timpul operației de cezariană prin incizie și abord al trompelor uterine. De obicei nu avem solicitări de ligaturare a trompelor uterine în afara operației de cezariană. Majoritatea cazurilor sunt în timpul operației de cezariană și așa este și indicația , dar repet, doar cu știința pacientei. Dacă tehnica este bine efectuată, manevra este ireversibilă, nemaiexistând nici un risc de a rămâne însărcinată. O singură dată s-a întâmplat, în urmă cu foarte mulți ani, să avem o situație neașteptată de sarcină după ce pacientei îi fuseseră ligaturate tromepele, dar a fost o sarcină normală care n-a pus în pericol viața femeii. Practic ligatura este o întrerupere a continuității canalului tubelor uterine și este o manevră mecanică ce nu implică o reacție hormonală a organismului, dar care determină impermeabilitatea pe viitor a tubelor uterine.
Cu ajutorul acestei manevre chirugicale trompele uterine devin nefuncționale pentru funcția de reproducere, în rest nu se întâmplă nimic altceva, ovarele nu sunt afectate, funcția hormonală secretorie a ovarelor este menținută.
„Să naști a patra oară prin cezariană presupune totuși un risc”
Literatura chirugicală descrie și tehnici de sterilizare temporară ce presupun ascunderea fimbriei uterine în peritoneul vezico-uterin, lucru care ulterior va împiedica captarea ovulului fecundat. După o perioadă de timp, la dorința pacientei, se poate interveni chirurgical și readuse fimbriile în poziția fiziologică. Este o intervenție simplă, dar femeile nu prea o solicită. Este mai simplu să pui un sterilet decât să aplici o metodă chirurgicală de sterilizare.
După a treia cezariană pot spune că 90 % dintre femei devin adepte ale sterilizării chirugicale prin ligaturarea trompelor, pentru că sunt informate cu privire la riscurile următoarei sarcini prin cezariană. Să naști a patra oară prin cezariană presupune totuși un risc, iar cel mai mare risc este ruptura uterină. Din fericire populația feminină a județului nostru, indiferent despre ce apartenență etnică sau religioasă vorbim, a devenit mult mai receptivă și mult mai atentă în ceea ce privește expunerea la riscuri” .
„Nu las asistentele să țipe la paciente”
Doctorul Ioan Plăcintă se îngrijește de sănătatea viitoarelor mămici din Vrancea de aproape 13 ani. Spune că volumul de muncă și gărzile obositoare nu-l sperie, deși secția de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Județean de Urgență Focșani mai are la ora actuală doar cinci medici activi. L-am găsit chiar la ieșirea din tură și chiar dacă amprenta multelor ore de gardă era ușor vizibilă, a refuzat să se plângă de ceva. „Suntem ăștia care suntem și nu trebuie să ne fie rușine cu nimic. La efectuarea gărzilor ne ajută și medici care nu sunt angajați ai spitalului, pentru că sunt două linii de gardă și din acest motiv suntem ajutați si de cei care au ieșit la pensie. Suntem obligați să ne respectăm îndatoririle. Acum să vedem pentru cât timp vom mai beneficia și de acest ajutor… Sperăm că echipa noastră se va reîntregi la un moment dat cu personal mai tânăr, pentru că altfel nu se poate, gărzile trebuie făcute cu personal calificat. Meseria asta implică responsabilitate, foarte mult stres, presiune. Avem un personal de bază din asistente formate în urmă cu mulți ani pe specificul secției, cele mai noi încearcă să prindă din mers lucrurile și să se adapteze”
L-am întrebat despre încredere și despre cum privește teama sau reticența unor paciente. A tăcut un timp, apoi mi-a răspuns cu amărăciune în glas. „Acum societatea e construită în așa fel încât să nu mai ofere modele care să inspire încredere, nici eu nu mai pot spune că am încredere în toate segmentele sistemului din care facem parte. În proporție de 70 % pot spune că avem o relație normală cu pacientele noastre, deși uneori pretențiile sunt foarte mari și nejustificate. Cu răbdare și cu o informare corectă încă din timpul sarcinii, poți asigura o evoluție și o naștere normală. În principiu nu ar trebui să conteze dacă medicul obstetrician nu este același cu cel care te asistă la sarcină, pentru că nu poți amâna o naștere pe motiv că medicul tău e în concediu, să presupunem.
Nu se pune problema ca o pacientă să fie tratată diferit, dacă nu a fost monitorizată de mine, dar eu sunt de gardă la momentul nașterii. Indiferent ce medic o face, cel mai bine este ca sarcina să fie monitorizată. În această specializare totul trebuie cântărit bine, chibzuit, astfel încât să se poată lua întotdeauna cele mai potrivite decizii. E vorba de atenție și de punerea în slujba femeii a cunoștințelor dobândite. Trebuie să pornim de la ideea că nașterea este un lucru normal și natural. Acum gravidele sunt foarte bine compensate în timpul travaliului și nu mai sunt dominate de ideea că vor avea contracții uterine imposibil de suportat. Nașterea este un act deosebit și complex pentru femeie, trebuie să se încheie cu bine și atunci caut să se evite tonalitățile mai ridicate din partea asistentelor, pe care nu le las să țipe la paciente. În viață există și incidente și accidente și tot felul de chestiuni care se pot întâmpla, dar idealul este să le prevenim. Fiecare are pretenția ca totul să iasă bine și pornind de la lucrul ăsta fiecare gravidă trebuie să beneficieze de aceeași atenție încât să poată să existe un deznodământ bun. Nu ar trebui să se ia în considerare starea socială a uneia în detrimentul celeilalte.
„Nu este nevoie ca medicul să stea în permanență lângă paciente pe durata travaliului”
Travaliul presupune o stare particulară, dar pacientele ar trebui să înțeleagă că nu e nevoie ca medicul să stea în permanență lângă ele. Medicul trece periodic pe la sala de nașteri, evaluează stadiul fiecărui travaliu și știe ce are de făcut. Există și în travaliu o periodicitate a examinărilor, adică dacă medicul constată că sunt condiții normale pentru naștere nu este neaparată nevoie să o examineze peste trei sferturi de oră, sau o oră. Rămâne la latitudinea lui ritmul examinărilor, sau poate interveni o examinare mai vremelnică, dacă asistenta de la sala de nașteri semnalează un lucru deosebit.
„Și eu mi-am pierdut încrederea în anumite părți componente ale societății!”
Când vine vorba de încredere cred că toți suferim de o lipsă de încredere unii în alții. Cum vă spuneam… și eu mi-am pierdut încrederea în anumite părți componente ale societății, dar cred că fiecare trebuie să-și facă treaba acolo unde este și ăsta este primul lucrur necesar în menținerea și dobândirea încrederii. Trebuie să dai dovadă de profesionalism și să emani un spirit de omenie ca să obții încrederea pacientelor”.
Buna ziua ma numesc bataru lacramioara si pe data de 15 octombrie 2018 am nascut la dnv cezariana si am 3 luni de când muncesc la un hotel fac curat si la operația de cezariana mia iesit puroi la ultima copac după 1an si 4luni si am ca o gaurica cu puroi va rog vreau un sfat.