De câteva zile, pe străzile din Focșani și prin Piața Unirii poate fi văzut și mai ales ascultat, un tânăr care cântă cu mult talent, în speranța că va câștiga un bănuț cu care să supraviețuiască de pe o zi pe alta. Ieri, pe la orele prânzului, cu toată vremea închisă și indiferent de ploaie, acesta a scos pe la geamuri locatarii blocurilor și a încetinit pașii trecătorilor din imediata vecinătate a Școlii nr. 9. Pur și simplu oamenilor nu le venea să creadă că tânărul cântă atât de frumos! Dacă nu credeți, ascultați-l pe www.monitorulvn.ro, unde este postat un film cu el! Èšinând strâns în mână un microfon, cu un rucsac în spate și cu un troler agățat de cealaltă mână, în care fără îndoială avea o box[ și vreun aparat pe care rulau negativele melodiilor, băiatul cânta cu pasiune melodii care de care mai frumoase!
Între două melodii, a spus că îl cheamă Călin Călin Ion, că are 30 de ani și că este… un tânăr al străzii. „Visul meu e să adun un ban ca să-mi pot lua o casă a mea. Că stau pe străzi, dorm prin gări… Vreau și eu un loc de muncă, într-un bar, oriunde, să spăl wc-uri, să fiu om de serviciu într-un local, într-un restaurant… Am participat în 2006 la un Festival Național al Tinerilor Defavorizați, la Bacău… Mi-a plăcut mereu să cânt. Aș fi dorit să cânt pe la nunți, într-un local, undeva… Să-mi iau și eu o locuință, să nu mai depind de nimeni…„, a spus Călin.
A povestit că de loc e din Iași, că are mamă și tată și încă 12 frați care trăiesc „pe strada Cicoarei, în Dallas, în Dacia din Iași”, într-un coșmelie din cartoane, fiindcă nu au locuință. Dar și acolo, zice, stau fără forme legale, iar în curând, Primăria Iași intenționează să curețe zona, pentru că acel teren va fi cumpărat de cineva. „Și noi vom rămâne pe străzi… Așa că eu circul cu trenul, merg din oraș în oraș, cânt și în tren, cânt și printre blocuri pentru a-mi câștiga existența. Am cântat și la Brăila, și aici la Focșani, și la București… Lumea care apreciază talentul meu îmi dă, care nu, nu”, a spus Călin.
Tânărul a mai povestit că a muncit oriunde și orice a găsit: cu ziua la spălat covoare, la spart lemne, la săpat… Dar cel mai mult îi place să cânte, lucru pe care îl face, de altfel, remarcabil de bine! „Aș dori să cânt într-un local… Dacă m-aș lipi și eu de vreo formație poate că în trei, patru, cinci ani aș reuși să-mi cumpăr măcar o cameră într-un cămin… Doresc să muncesc, să fac orice numai să am unde sta! Doresc să am și eu, cât de cât, un viitor. Mi-aș ajuta cât aș putea și părinții, frații, surorile, nepoții…”, a mai spus Călin, pentru ca apoi să înceapă din nou să cânte.
Din când în când, câte un trecător îi mai punea în mână câte-o bancnotă. Iar tânărul continua să cânte cu și mai multă pasiune, știind că de numărul acestora depinde asigurarea supraviețuirii lui de azi pe mâine.
Fără îndoială, talentul să va fi, într-o zi, remarcat de vreun cunoscător în ale muzicii. Și atunci, viața lui se va schimba. În așteptarea acelui moment însă, Călin va continua să cânte pe străzi. Și să trăiască așa cum va putea, din aprecierea efemeră a oamenilor din orașele prin care merge…
