Ediția: Joi 9 Mai 2024. Nr. 6619
Ediția: Joi 9 Mai 2024. Nr. 6619

Iarna cu căruța, vara cu șareta. Amintirile unei bătrâne care vinde ouă și caș în târgul de la Dumbrăveni


Forfotă mare, duminică dimineață, în târgul de la Dumbrăveni. Localnici, dar și oameni din comunele învecinate vin aici în fiecare duminică să vândă sau să cumpere diferite produse. Intrând în piață, primul lucru pe care îl remarci este mirosul de mititei care sfârâie pe grătarul încins al domnului Cristi. În jurul lui, deja cinci persoane așteaptă cu nerăbdare frigerea a încă unui rând de mici. Desigur, aceștia merg foarte bine cu bere, așa că lângă grătarul domnului Cristi, berile din vitrina frigorifică așteaptă să fie desfăcute pentru a-și face loc lângă micii aburinzi. 
Odată cu înaintarea către buricul târgului, o bunică cu o haină foarte groasă și foarte veche, care amintește de povestea babei Dochia, stă zgribulită, chiar dacă afară sunt 11 grade. Ea încearcă să-și vândă produsele adunate de prin ograda proprie, anume câteva ouă, puțin caș de vaci și niște telemea. Toate produsele sunt bio, după cum susține bătrânica, deoarece își hrănește animalele din ogradă cu nutrețurile pe  care le-a strâns, cu bărbatul său, înainte de venirea iernii. Vine în fiecare duminică la târg, de pe vremea când unicele mijloace de transport erau căruța sau șareta, trase de cai. În prezent, deși situația s-a schimbat cu mult și la tot pasul vezi mașini care mai de care mai puternice sau având culori care mai de care mai țipătoare, tanti Margareta își păstrează obiceiul și vine de la 10 kilometri depărtare tot cu căruța trasă de cai. „Cașul și telemeaua le fac chiar eu din laptele vacilor, iar ouăle le strâng de la găinile din bătătură. Vin la târg de pe vremea când nu existau mașini, pe timp friguros veneam cu căruța, iar vara cu șareta”, își aduce aminte bătrânica.
La câțiva pași de tanti Margareta, un domn are întinse pe o tarabă cam tot ce îți poți imagina, de la geci, ceasuri vechi, până la pantofi, fie ei de damă sau de bărbați. Prețul fiecărui produs este, desigur, negociabil, că doar suntem într-un târg. De exemplu, dacă îți face cu ochiul un ceas vechi și te gândești să cumperi și o pereche de pantofi de damă, că doar este frumos să te întorci acasă de Valentine’s Day și cu un cadou pentru iubită, dacă ești un bun negociator, scapi ieftin. Până în 50 de lei, după cum susține domnul Gică, vânzătorul ambulant. „Totul este negociabil, fiecare produs, fie el un ceas sau o geacă din piele. În funcție de câte produse dorește clientul, facem și un preț”, dă asigurări nea Gică.
Înaintând spre partea din spate a pieței, lucrurile devin mai serioase. Aici este zona în care se vând de la porumbei până la porci, vite, cai și alte orătănii. Într-un colț, l-am întâlnit pe Andrei, un puști de 14 ani, venit dintr-un sat aflat la 8 kilometri depărtare de târg. Și-a scos la vânzare două perechi de porumbei din rasa Voiajori. Desigur, nici la Andrei prețul nu este bătut în cuie. Cel mai important e să-și vândă porumbeii până în ora 12:00, când pleacă autobuzul spre Gura Caliției, unde locuiește. „Aș vrea să iau 30-40 de lei pe fiecare pereche, dar mă mulțumesc și cu 20-25 de lei. Trebuie să-i vând până vine autobuzul la 12:00, ca să nu mă întorc cu ei acasă„, a spus tânărul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?