Gheorghe Dima, de 51 de ani, a venit tocmai din comuna Coșești, județul Argeș, ca să pună la dispoziția vrâncenilor, cu ocazia ediției din acest an a Festivalului Bachus, butoiașe făcute chiar de el. Butoaie mai mari sau mai mici, numai bune de păstrat licorile bachice, care costă, în funcție de dimensiuni, între 150 și 400 de lei. Pe lângă faptul că de la standul meșterului dogar oricine poate cumpăra un butoiaș, cine este interesat poate afla și despre secretele acestei meserii pe cale de dispariție. „La noi în Argeș, la Coșești, este încă un nucleu foarte puternic de dogari. Eu sunt de meserie pădurar, și am început să practic meseria asta ca pe un hobby, am luat-o ca pe o provocare. Primul butoi l-am făcut în 1993 și l-a cumpărat cineva! Apoi am făcut tot mai multe, de diferite dimensiuni, și fac și alte obiecte, cum ar fi putine pentru lapte bătut. Este adevărat că trebuie multă atenție, multă răbdare, dar și satisfacția e mare când vezi că din mâinile tale iese lucrul bine făcut”, spune Gheorghe Dima.
Dogarul a explicat că povestea confecționării unui butoi pornește din pădure, unde se alege lemnul. De regulă, zice, el folosește lemn de stejar și de salcâm, primul pentru butoaiele pentru vin, al doilea pentru cele în care se ține țuica. „Duc lemnul acasă, îl debitez la instalația de debitare, îl prelucrez în doage late de 12-14 centimetri pe care, după ce le trag la albie, le așez pe cercul metalic corespunzător diametrului care vreau să iasă. Strâng doagele la un capăt, se strânge cu un cablu de oțel cu șurub. Apoi se face foc înăuntru, pe pământ, în interiorul butoiului. Când se încălzesc doagele, ele pot fi modelate și atunci încep să strâng până se îmbină perfect. După ce se răcește lemnul, fixez capacele”, a explicat dogarul Gheorghe Dima. Spune că din 1993 încoace a confecționat sute de butoaie de toate dimensiunile și niciunul nu a curs, iar celelalte obiecte pe care le confecționează, și anume găleți de lemn, putine pentru brânză sau pentru lapte bătut, îi reușesc toate perfect. „Am la vânzare și putine, se mai folosesc la țară”, zice, și arată una dintre aceste putine inscripționată, la fel ca și butoiașele „Atelierul Gică Dogarul Coșești”, explicând cum se folosește. „Laptele dulce se pune la prins. Când s-a prins, se încălzește ușor și se pune în putinei. Începe să se bată cu telul ăsta din lemn până iese untul deasupra și laptele bătut rămâne dedesubt. Untul se ia cu lingura și apoi se toarnă laptele care e numai bun de băut”, a spus Gheorghe Dima.
Meserie dusă mai departe de unul dintre fii
Pasiunea pentru dogărie a lui Gheroghe Dima pare să fi fost molipsitoare pentru că unul dintre cei doi fii s-a apucat la rândul său de această meserie. „Acum are 24 de ani dar de cinci, șase ani l-am luat pe lângă mine și a învățat și el. Așa că are cine să ducă tradiția mai departe”, a spus, mulțumit, nea Gică-dogarul. Acum, mai rămâne ca și solicitările pentru butoaie să fie numeroase, în condițiile în care, fie din comoditate, fie din motive pecuniare, tot mai mulți preferă să țină băuturile în recipiente din plastic… Cunoscătorii știu, însă, că gustul și aroma unei licori bachice se păstrează cel mai bine în strămoșeștile butoaie din lemn.
Prezent la Târgul meșterilor populari, Gheorghe Dima asigură pe toată lumea că poate să facă butoaie de toate dimensiunile și este dispus să primească comenzi. „Cel mai mare butoi pe care-l am aici este de 100 de litri și costă 400 de lei. Mai am de cinci litri, care costă 150 lei, de 10 litri care costă 180 de lei și de 20 de litri, costă 220 lei. Cele mici se lucrează mai greu decât butoaiele mari”, a mai spus dogarul Gheorghe Dima care își aștepată cumpărătorii până în ultima zi de Festival, la standul lui, situat vizavi de Piața Unirii.
