Cu gustul lor dulce-acrișor, vișinele sunt fructele potrivite pentru zilele calde de vară. Cea mai veche mențiune scrisă despre vișin datează din anul 340 î.Hr., într-o lucrare a lui Aristotel, în care se descrie tehnica de înmulțire a acestuia. Vișinul (Prunus cerasus) este un arbore fructifer din familia rozaceelor (Rosaceae), originar din zona corespunzătoare nordului Iranului și Turkmenistanului. Este mai rezistent decât cireșul, cu care este înrudit. Este cultivat pentru fructele sale, denumite vișine, care sunt globuloase, de culoare roșie-purpurie, cu nuanțe spre negru și cu gust acru-dulce. Cele mai multe soiuri de vișin provin din vișinul comun (Cerasus Vulgaris Mill.), care se întâlnește numai în stare cultivată.
Vișinele conțin: apă, zaharuri, acizi, substanțe tanoide, proteine, pectine, săruri minerale, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, PP, acid folic, vitamina E. Ele au o valoarea energetică de circa 63 kcal la 100 g. Din vișine se prepară sucuri, dulceață, compot, gem, vișinată, sirop, precum și dulciuri preferate de mulți dintre noi: înghețată, șerbet, spumă, sufleu.
În scop terapeutic, de la vișin se folosesc codițele fructelor, frunzele și scoarța ramurilor tinere. Frunzele de vișin, bine uscate și mărunțite, se folosesc, sub formă de decoct, prin fierbere timp de 15 minute, pentru un ceai diuretic, dar, datorită iodului și potasiului, ceaiul se folosește și în tratarea afecțiunilor cardiace și a diareei. Scoarța de pe ramurile tinere, bine uscată și mărunțită, se fierbe, obținându-se un ceai excelent împotriva febrei.
Codițele fructelor de vișin conțin săruri de potasiu, derivați flavonici și tanin de natură catehică, acestea determinând folosirea lor în ceaiuri diuretice, sub formă de infuzie. Datorită taninului, ceaiul de codițe de vișine are și proprietăți astringente, folosindu-se și în caz de diaree. Fructele, vișinele, au efecte terapeutice, contribuind la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătățirea compoziției chimice a sângelui, la ameliorarea sau chiar vindecarea bolilor renale, hepatice, diabetice, cardiovasculare și la atenuarea stresului psihic și a anemiei.
Vișinele conțin de 19 ori mai mult betacaroten decât afinele. Betacarotenul este un precursor al vitaminei A, care protejează vederea și menține elasticitatea pielii, împiedicând formarea ridurilor. De asemenea, vișinele conțin foarte mulți antioxidanți care protejează împotriva radicalilor liberi ce pot afecta celulele organismului și duc la îmbătrânirea prematură a acestora, favorizând instalarea diferitelor tipuri de cancer. Cura de vișine (fructe proaspete sau suc) este indicată diabeticilor datorită vitaminei E și levulozei.
Potasiul pe care îl conțin contribuie la furnizarea unei cantități de energie optimă organismului, dar și la arderea caloriilor. Prin urmare, vișinele ajută la reducerea țesuturilor adipoase. Ele au rolul de a reface fibrele musculare, ajutând organismul să se relaxeze și să slăbească, în același timp. Sucul de vișine cu lapte se folosește în tratarea artritelor, în stările febrile, bronșite, astm bronșic. În plus, vișinele ne feresc și de insomnie.
Acestea pot reduce durerea mai bine decât aspirina și pot oferi protecție antioxidantă comparabilă cu suplimentele alimentare, precum vitamina E. Sucul de vișine e la fel de bun ca ibuprofenul sau ca unele medicamente antiinflamatorii. Fructele sunt recomandate în afecțiuni precum artrita, guta, dureri musculare, dureri de spate. Ele susțin buna funcționare a creierului și a vaselor sanguine.
Antocianidele din componența vișinelor sunt responsabile pentru culoarea intensă a acestor fructe, iar valoarea medicală constă în efectul antioxidant, prevenind efectele negative ale radicalilor liberi și reducând riscul apariției bolilor cronice. Antocianidele echilibrează ritmul cardiac și previn creșterea tensiunii arteriale. Atunci când consumăm vișine trebuie să ținem cont de faptul că acestea sunt pe lista fructelor pe care se pot găsi cantități mari de reziduuri de pesticide, de aceea se recomandă spălarea lor cu foarte multă apă.
Nu sunt recomandate persoanelor cu aciditate ridicată a sucului gastric. Consumul de vișine nu trebuie exagerat. 200 de grame de vișine pe zi sunt suficiente.
ÎNAINTE DE A PUNE ÎN APLICARE SFATURILE NOASTRE, CONSULTAÅ¢I MEDICUL
