Povestea bătrâneții fără pensie a lui nea Jinga, din Mera, ar putea fi o lecție pentru toți oamenii care acceptă să muncească ani în șir „la negru”, și pentru toți tinerii care-și conduc existențele după principiul „să am acum, că nu mai ajungem noi la pensie…”. Dar dacă ajungi la pensie? Dar dacă te trezești dintr-o dată că nu mai ai puterea de a munci așa ca-n tinerețe, ca să-ți câștigi măcar pâinea zilnică, și nici nu are de unde să-ți vină o pensie, cât de mică, numai pentru că te-ai prețuit îndeajuns și nu ai avut grijă, pe parcursul vieții tale active, să-ți plătești cotizațiile la sistemul de pensii sau să te asiguri într-un fel?
Nea Jinga nu poate spune că n-a muncit, dimpotrivă. Omul și-a făcut gospodăria lui, ca să crească șapte copii și-a rupt spatele pe la o fabrică de cărămidă, prin șantiere, ba chiar și în mină. L-au bătut vântul și soarele pe ogoarele patriei, lucrând prin fermele CAP-urilor de altă dată, fără să-i dea prin gând să ceară de fiecare dată și hârtii care să dovedească perioadele lucrate. Și anii au trecut. Puterile s-au împuținat. Zecile de ani adunate pe umeri au început să devină din ce în ce mai mult povară… Iar când a simțit că n-ar fi rău să aibă un ajutor bănesc, care s-a gândit că i se cuvine la fel ca tuturor oamenilor ajunși la bătrânețe, s-a dus și el să ceară pensie.
„În 2007, când am împlinit 63 de ani, m-am dus și eu la Casa de Pensii de aici din Focșani, să-mi depun dosarul pentru pensie. Am crezut că mi se cuvine și mie o pensioară, cât de mică ar fi pentru mine contează. M-am dus și am depus cerere, am dus cartea de muncă, adeverințele pe care le aveam, contractele de muncă, și…. Și am primit răspuns că nu am dreptul la pensie! Mi-au respins dosarul. Am contestat, dar degeaba, au zis că nu am vechimea necesară”, a explicat nea Jinga.
Pe decizia primită la vremea respectivă scrie foarte clar: „stagiul de cotizare realizat e mai mic decât stagiul minim necesar”, așadar bărbatului nu i s-a putut aproba nici pensie pentru limită de vârstă, nici pensie anticipată și nici anticipată parțială. Mai exact, bărbatul avea, în octombrie 2007 când i s-a emis prima decizie de respingere, un stagiu de cotizare de 9 ani, 4 luni și 25 de zile, în loc de 11 ani și câteva luni cât reprezenta stagiul minim obligatoriu.
Cu jalba-n proțap pe la primăriile din Tulcea
Cum știa bine că anii lui de muncă nu se limitează doar la nouă, nea Jinga și-a luat inima-n dinți, puținii bani în portofel, călcâiele la spinare și, convins de dreptatea lui, a luat drumul comunelor din județul Tulcea, unde știa că a muncit în tinerețe. Acolo însă, ce să vezi… „Am cerut adeverințe și la primăria Carcaliu, unde am lucrat un an, și la primăria Ciucurava unde am lucrat doi ani. Au zis că nu pot să-mi dea, că nu mai au arhivă, că de unde să știe ei dacă eu am lucrat acolo dacă nu mai sunt actele… La Carcalia mi-au zis că arhiva a luat foc în 1990 și că nu mai au acte care să dovedească că eu am muncit acolo”, a explicat nea Jinga.
Ce să facă, ce să facă… A stat, s-a gândit și, convins de dreptatea lui, a luat calea tribunalului. Dornic să aibă o pensie, cât de mică, acum, la bătrânețe, omul a cheltuit bani, nervi și timp prin sălile de judecată, necăjit, dar totuși păstrând în suflet speranța că își va găsi dreptatea. Și a găsit-o! În anul 2013 a devenit fericitul posesor a două hotărâri judecătorești prin care instanța obligă primăria din Carcaliu să-i recunoască omului 100 de norme lucrate acolo în 1988, iar primăria Ciucurova să-i recunoască 200 de norme lucrate în 1989 și 180 de norme lucrate în 1990 în CAP-ul ce a existat atunci pe raza comunei respective.
„În urma judecății primăria din Carcalia mi-a dat adeverință. Am dus-o la Casa de Pensii în 2014, și am dus și hotărârea judecătorească care să dovedească că am lucrat și la Ciucurova, mai ales că în ianuarie 2014 am primit o adresă de la Pensii că să mă duc să duc acolo hârtiile astea. Dar m-am dus degeaba, că nimic nu s-a rezolvat. Acum o săptămână am fost din nou și funcționarele de acolo mi-au zis că tot nu pot să iau pensie, că tot n-am destui ani munciți! Păi cum nu am, că am dus toate hârtiile, m-am judecat, ce trebuie să mai fac?”, se întreabă, deznădăjduit, bietul bărbat.
„Nu a realizat numărul minim de norme planificat”
Contactat de reporteri noștri, Adrian Juravle, directorul Casei Județene de Pensii Vrancea a declarat că dosarul lui Jinga Constantin a fost analizat temeinic, pe baza tuturor documentelor depuse de acesta, iar pensia nu i-a putut fi stabilită pentru că efectiv nu întrunește condiția stagiului de cotizare minim impus de legislația în vigoare, funcție de data nașterii solicitantului, care trebuie să fie de 11 ani și 2 luni. „La emiterea deciziei prin care i s-a respins cererea au fost luate în calcul toate documentele depuse, respectiv înscrisurile din carnetul de muncă, adeverințe eliberate de foștii angajatori, adeverința privind realizarea stagiului de cotizare în fostul sistem de asigurări al agricultorilor și înscrisurile din carnetul militar. Ulterior, în ianuarie 2014, petentul a revenit la instituția noastră cu o nouă cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, atașând o sentință pronunțată de Tribunalul Vrancea, prin care primăria comunei Ciucurova și primăriei comunei Carcaliu erau obligate să-i emită adeverințe privind normele realizate în cadrul fostelor Cooperative Agricole de Producție ca membru cooperator. De asemenea, solicitantul a anexat și o adeverință eliberată de Primăria comunei Carcaliu, care atestă faptul că în anul 1988, dl. Jinga a realizat 100 de norme din cele 150 planificate”, a declarat Adrian Juravle.
Drept urmare, pentru ca un an în care nea Jinga a muncit în cadrul CAP să fie considerat vechime în muncă, era necesar ca el să fi realizat numărul minim de norme planficiat de Adunarea generală a acelor vremuri. Iar nea Jinga din 150 necesare, a realizat la Carcalia doar 100 de norme, potrivit adeverinței respective… „Pe cale de consecință, instituția noastră a respins și a doua cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu aceeași motivare, respectiv nerealizarea stagiului minim de cotizare de 11 ani și 2 luni”, a precizat Adrian Juravle.
Din nou pe drumuri…
Cum CJP Vrancea nu poate lua în considerare hotărârile judecătorești, ci doar adeverințele care atestă normele echivalente unui an vechime în muncă, nea Jinga este obligat să ia din nou drumul comunelor din Tulcea și să le ceară, pe baza hotărârii judecătorești pe care le are.
„Nu știu dacă oi mai putea, că m-au mai lăsat și pe mine puterile… Nu știu nici ce-oi face, până acum am mai putut să lucrez pe unde-am mai găsit, cu ziua, pe colo, pe colo… Dar acum parcă nu prea mai pot, și mi-ar fi prins și mie bine o pensioară, dacă tot e dreptul meu… Copiii au crescut, șase sunt la casele lor, au problemele lor, nu mă pot întreține pe mine, că viața este grea pentru toată lumea… Și nici nu vreau să le fiu povară. Am rămas acasă și cu băiatul cel mic, care a căpătat un defect de când era mic, de la o injecție. A rămas cu capul… Are 51 de ani și îl îngrijesc eu cu nevasta-mea, că nu se descurcă singur… De aia era bună acum pensia mea, cât o fi ea acolo, că ne mai ușura zilele. Și dacă tot am muncit, e dreptul meu s-o iau. Dar nu mai pot să umblu atâta pe drumuri…”, a spus bietul om.
O bătrânețe chinuită, conform legii!
Este lesne de înțeles că cei de la CJP Vrancea nu pot face rabat de la lege și că acordarea dreptului de pensie nu poate fi realizat în lipsa îndeplinirii tuturor condițiilor strict reglementate de actul normativ respectiv. Potrivit celor spuse de Adrian Juravle, directorul instituției, articolele din Legea nr. 263/2010 care au fost avute în vedere la analizarea cererii de acordare a drepturilor de pensie depusă de Constantin Jinga au fost următoare: Art. 52: „Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege”; Art. 53: „Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. (…) Stagiul minim de cotizare este de 15 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5”, iar potrivit Anexei 5 din Legea nr. 263/2010, în cazul lui nea Jinga, stagiul minim de cotizare este de 11 ani și 2 luni, funcție de data sa de naștere. „Față de aspectele de fapt și de drept mai sus expuse, precizăm că la această dată, în lipsa altor adeverințe care să ateste perioade suplimentare de stagiul de cotizare realizat, petentul nu poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă”, este concluzia responsabililor CJP Vrancea.
Deși înțelege prevederile legislative, sepuagenarul nu pricepe de ce acestea îl condamnă pur și simplu la o bătrânețe chinuită. Omului i se pare nedrept să bată iar drumul până la primăriile din Tulcea și să se roage de cei de-acolo să respecte o hotărâre judecătorească. El consideră că actul emis de instanță ar trebui să fie suficient ca să i se acorde dreptul la câțiva bănuți lunar, pentru anii munciți. Unde-i lege, nu-i tocmeală însă, drept urmare, la 71 de ani, Constantin Jinga trebuie să obțină adeverințele care să-i ateste completarea stagiului.
În situația lui sunt destui vârstnici din județul nostru care, pentru o adeverință că au lucrat cine știe când la cine știe ce angajator care azi nu mai există, sunt hăituiți pe drumuri de la o instituție la alta, de la o arhivă la alta… Și atunci, nu e mai bine să te asiguri din vreme că nu vei ajunge în astfel de situații? Nu e mai bine să-ți prețuiești tu singur viața, să nu lași anii munciți să dispară, cerând de la fiecare angajator la care lucrezi, în timp util, un contract de muncă sau măcar o adeverință? Ca să nu ajungi în situația lui nea Jinga care a crezut cu adevărat că „mai bine mai târziu decât niciodată”, dar s-a trezit în situația că „prea târziu” ar putea însemna „niciodată”… Fără voia lui, desigur!
