Cei 35 de bunici și bunicuțe din Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice Odobești au sărbătorit, ieri, alături de salariații instituției, Ziua Internațională a Vârstnicului. Ei au vizionat cu multă plăcere și bună dispoziție filmul „Nea Mărin miliardar”, proiecție ce le-a fost asigurată în colaborare cu Casa de Cultură din oraș. De asemenea, au purtat discuții libere cu salariații Centrului, discuții ce au avut ca temă importanța persoanei vârstnice în societate. „Ne bucurăm că le-am putut oferi beneficiarilor noștri, de ziua lor, clipe de destindere și de bucurie. Din păcate, cereri ale vârstnicilor pentru internarea într-un cămin vin în permanență, iar locuri sunt insuficiente, cu toate că în județ mai sunt centre destinate lor. Acest lucru ne arată că populația e îmbătrânită și rămasă fără sprijin real din partea familiilor, în contextul în care vârsta înaintată implică și o serie de afecțiuni care fac aproape imposibilă îngrijirea în familie, și în contextul în care copiii au serviciu, au la rândul lor copii și tot felul de alte probleme”, a declarat Daniela Nicolaș, directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea.
Potrivit celor spuse de Daniela Nicolaș, costul mediu de întreținere a unei persoane în centrul odobeștean este de 1.410 lei lunar, respectiv 16.926 lei anual. Fiecare beneficiar plătește însă o contribuție în cuantum de 80% din venitul lor, dar nu mai mult de 602 lei lunar. „Dacă beneficiarul nu are venituri și nici aparținători, atunci statul preia aceste cheltuieli. Dacă are familie, încheiem un contract cu familia care se obligă să suporte contribuția, conform legislației în vigoare”, a specificat directorul DGASPC Vrancea, Daniela Nicolaș.
Legea care ar trebui să protejeze bunicii
Persoanele aflate la a treia tinerețe au de partea lor o lege care cel puțin teoretic, le apără drepturile și îi protejează. Este vorba de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, actualizată. Potrivit prevederilor acesteia, pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a bunicilor aflați în situație de dependență sociomedicală, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire necesară a se acorda. Mai mult, legea mai are o prevedere care cel puțin în județul nostru, din anul 2000 de când aceasta a intrat în vigoare, nu s-a pomenit să se aplice! Și nu pentru că n-ar fi fost sau nu sunt și acum cazuri care să necesite aceasta.
Iată ce spune actul normativ, tocmai pentru a evita instituționalizarea persoanelor vârstnice: „Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie. Timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu norma întreagă”. Sună extraterestru, nu?
Conform Legii nr. 17/2000, sunt considerate persoane vârstnice acele persoane care au împlinit vârsta legală de pensionare și beneficiază de prevederile acesteia dacă se află într-una din următoarele situații: nu are familie sau nu se află în întreținerea uneia sau unor persoane obligate la aceasta; nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii; nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată; se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociomedicale, din cauza bolii ori stării fizice sau psihice.
Îngrijirea în cămin, măsură dispusă cu titlu de excepție
Legea ce reglementează drepturile de asistență socială cuvenite vârstnicilor prevede că îngrijirea acestora în cămine reprezintă o măsură de asistență socială ce poate fi dispusă cu titlu de excepție pentru persoanele ce se găsesc într-una din situațiile de mai sus. Accesul vârstnicului în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate: necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu; nu se poate gospodări singură; este lipsită de susținători legali sau aceștia nu pot să își îndeplinească obligațiile din cauza stării de sănătate sau situației economice și a sarcinilor familiale; nu are locuință și nu realizează venituri proprii. Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii și sunt îngrijite în căminele, precum și susținătorii legali ai acestora au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreținere. Cei care nu au venituri și nici aparținători, nu vor plăti contribuția de întreținere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau județene, după caz, în limita hotărâtă de acestea.
Cuantumul contribuției lunare de întreținere datorată de beneficiari sau susținătorii acestora este stabilit de consiliile locale sau județene, la fel ca și costul mediu lunar de întreținere. La stabilirea costului mediu lunar se ia în calcul gradul de dependență a persoanei vârstnice îngrijite și cheltuielile de întreținere, cele pentru hrană și gospodărie, obiecte de inventar, echipament și cazarmament, materiale sanitare și altele. „Obligația de plată a contribuției lunare de întreținere în sarcina persoanei vârstnice și/sau a susținătorilor legali se stabilește printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, și/sau de susținătorul legal. Angajamentul de plată constituie titlu executoriu”, prevede legea, care mai spune că obligația de plată a contribuției lunare în sarcina susținătorilor legali se poate stabili și prin hotărâre judecatorească.
Servicii comunitare asigurate în cămine
Vârstnicii internați în cămine beneficiază de o serie de servicii comunitare și anume: servicii sociale, care constau în ajutor pentru menaj, consiliere juridică și administrativă și modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă; servicii sociomedicale, care constau în ajutor pentru menținerea sau readaptarea capacităților fizice ori intelectuale; asigurarea unor programe de ergoterapie; sprijin pentru realizarea igienei corporale. Nu în ultimul rând, din serviciile comunitare fac parte și cele medicale, care se referă la: consultații și tratamente la cabinetul medical, în instituții medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată; servicii de îngrijire-infirmerie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale; consultatii și îngrijiri stomatologice.
„La solicitarea organizațiilor neguvernamentale, a organizațiilor de pensionari sau a unităților de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele servicii (amintite mai sus – n.r.), îngrijirea unor persoane vârstnice la domiciliu, pe bază de convenții încheiate cu finanțatorul”, reglementează Legea nr. 17/2000 actualizată, privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
