Conținutul contractului de muncă la domiciliu trebuie să cuprindă aceleași elemente ca ale unui contract obișnuit, adică: identitatea părților; locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri; sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului; funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului; criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului; riscurile specifice postului; data de la care contractul urmează să își producă efectele; în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora; durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia; salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul; durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână; indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului; durata perioadei de probă.
Totuși, pe lângă toate elementele amintite mai sus, contractul de muncă la domiciliu mai trebuie să conțină și: precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului; obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează. „Textul din Codul Muncii nu prevede suportarea de către angajator a contravalorii materiilor prime și al materialelor, precum și al cheltuielilor pe care le face salariatul în procesul muncii (electricitate, încălzire, apă etc). În cazul respectiv, dacă aceste cheltuieli ar fi suportate de către salariat s-ar ajunge la micșorarea veniturilor sale”, se mai precizează în Ghid.
Totuși, părțile contractului cu muncă la domiciliu pot alege fie ca materiile prime și materialele să fie procurate de angajator, fie ca acestea să fie procurate de salariat pe cheltuiala angajatorului. Totodată, mai există varianta ca materiile prime și materialele să fie procurate de salariat pe cheltuiala lui, însă cu asigurarea unui salariu corespunzător, pentru a-i permite aceste cheltuieli. Totodată, această soluție poate fi aplicată și în cazul celorlalte cheltuieli de producție (energia electrică, apa, canalizarea etc). „În cazul acestui gen de contract, este necesar ca între angajator și salariat să se întocmească o evidență specială legată de materiile prime și materialele care se predau salariatului și de produsele preluate de la acesta”, subliniază Inspecția Muncii.
Contractul cu muncă la domiciliu poate fi încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, cu program normal sau parțial de lucru.