Numărul cazurilor de abuz și neglijență asupra copiilor a crescut alarmant!

Unii au fost bătuți, alții au învățat de la ai lor ce înseamnă foamea crâncenă, au învățat că acasă pentru ei înseamnă cea mai cruntă mizerie, au învățat cum să înțeleagă zgomotele care prevestesc momentul când tatăl lor vine acasă beat și pus pe scandal, iar ei trebuie să fugă, să se ascundă-n gaură de șarpe. Alții au înțeles de la proprii părinți că sunt „proști” și „idioți”, că școala nu-i de ei și nici n-aduce bani, că n-au altă menire pe lume decât să păzească cirezi de vaci, turme de oi, prestând orice munci care ar putea aduce un venit. De „prea-binele” de acasă prea mulți copii au fugit unde au văzut cu ochii, au învățat să doarmă pe străzi sau prin gări, a început să le placă să vagabondeze, să cerșească, chiar să fure sau să bată la rândul lor alți copi… Iar câțiva nu au avut nici măcar șansa de a simți căldura sânului mamei, ei fiind abandonați în spitale. Este vorba de 472 de copii din județul nostru, o armată de copii nefericiți și chinuiți, care au avut nevoie de intervenția specialiștilor Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență în prima jumătate a acestui an… Motivele? Sărăcia, lipsa de educație, mentalități găunoase moștenite de părinți de la bunici și tot așa, lipsa locurilor de muncă și multe altele. Realități care îi fac pe unii oameni, prea mulți, să uite că sunt oameni. Care fac părinții să uite că sunt părinți. Care fac copiii să nu știe cum e să fii cu adevărat copil, să-ți trăiești copilăria…

    Date statistice privind cazuistica Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU) în perioada 01.01.2014 – 30.06.2014: SIRU a acordat servicii sociale primare și de specialitate pentru un număr total de 472 cazuri. Așa începe raportul de activitatea pe prima jumătate de an a SIRU. Cu o cifră îngrozitoare, de neimaginat, o sumă formată din trei cifre, o sumă adunată doar într-o jumătate de an și care înseamnă pur și simplu suflete zdrobite: suflete de copii. 472 de copii. De la nou născuți la adolescenți, cu toții copii nefericiți, ce s-au aflat la un moment dat în situații atât de grele, chiar disperate, încât au avut nevoie de cineva care să îi apere, să îi ocrotească, de cineva care să facă ceva să le îmbuneze părinții, rudele, să îi facă pe aceștia să înțeleagă că au responsabilități, că au datorii, să îi facă să îi iubească măcar puțin, puțin de tot… 
„Numărul cazurilor de copii aflați în risc a crescut îngrijorător, ne confruntăm cu foarte multe cazuri de abuz și neglijență. Până în prezent, din toate acestea am avut și două cazuri de copii care, în vederea protejarii intereselor lor, nu au putut fi lăsați în grija părinților din motive neimputabile acestora. Totodată, din 83 de cazuri de copii abuzați și neglijați, pentru 22 a fost propusă instanței de judecată decăderea parțială sau totală din drepturile părintești. Am avut și 9 copii părăsiți în unități sanitare. Practic în cursul anului s-au înregistrat 14 sesizări de acest fel, însă în urma intervențiilor de specialitate pentru cinci copii s-a reușit menținerea în familie”, a declarat Anca Candrea, șefa SIRU.

        Statistica groazei

    Potrivit raportului pe prima jumătate de an întocmită la nivelul SIRU din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea, au fost acordate servicii de prevenire a separării copilului de familia sa în 378 de cazuri. „În 213 din aceste cazuri, în urma acordării de servicii sociale primare și de specialitate de către specialiștii echipei mobile în colaborare cu reprezentanții autorităților locale de la domiciliul copiilor aflați în situații de risc, a fost prevenită separarea de familie. Totodată, 11 copii au beneficiat de servicii ce au vizat prevenirea abandonului școlar și a exploatării prin muncă, în cadrul Centrului Educațional de Zi”, a detaliat Anca Candrea.
    În raportul SIRU mai figurează 126 de cazuri de delincvență juvenilă și devianță comportamentală, din care, în cazul a 44 de copii care au săvârșit o faptă penală dar nu răspund penal au fost acordate servicii de specialitate, fiind în atenția Compartimentului Supraveghere Specializată. Celelalte 82 de cazuri au reprezentat copii care au comis fapte de delincvență juvenilă și copii din stradă. Nu în ultimul rând, la Centrul Maternal au primit adăpost, hrană și servicii ce au avut ca scop prevenirea separării copilului de mamă 28 de copii.
    Din cei 472 de copii care au intrat în atenția SIRU, 94 au necesitat protecție specială și au fost referite instanței de judecată. Până la soluționare însă, după evaluarea făcută de specialiștii SIRU, pentru 91 de copii s-a dispus plasamentul în regim de urgență, astfel încât 31 au fost luați de la părinți și dați în grija asistenților maternali, în timp ce alți 60 au rămas în Adăpostul Temporar pentru Copilul Abuzat. Totodată, pentru un copil s-a realizat măsura plasamentului în familia extinsă, iar alți doi au mers la asistenți maternali profesioniști. 94 de cazuri au trecut apoi prin Instanța de Judecată și Comisia pentru Protecția Copilului care au decis ca 51 dintre copii să fie plasați la asistenți maternali profesioniști, 26 la centre de tip familial/ rezidențial, patru au beneficiat de măsura plasamentului în familia extinsă și 13 au ajuns iarăși la ei acasă, fiind reintegrați în familii.

     Cauzele separării copiilor de familii: neputința părintească, abuzul și neglijarea

    Cele mai multe dintre cele 94 de cazuri care au necesitat măsuri de protecție specială și care au fost referite Instanței de Judecată au avut ca motiv abuzul și neglijarea. Este vorba de 83 de copii, din care în 22 de cazuri a fost propusă instanței de judecată decăderea parțială sau totală din drepturile părintești. Prin abuz asupra copilului se înțelege, conform legislației în vigoare, „orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”. Neglijarea este definită ca fiind omisiunea unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
    Raportul SIRU mai relevă faptul că alți doi copii nu au putut fi lăsați în grija părinților din motive nimputabile acestora. Cu alte cuvinte, s-a constatat că aceștia, deși își iubesc copiii, efectiv nu au cu ce să-i întrețină, nu au posibilitatea să le asigure strictul necesar supraviețuirii. „Din păcate ne confruntăm cu astfel de cazuri, sărăcia devine pe zi ce trece tot mai accentuată, oamenii nu au locuri de muncă sau și le pierd, sunt nevoiți să se ducă să muncească cu ziua și atunci n-au încotro și-și lasă copiii nesupravegheați. Este vorba despre părinți care deși își iubesc copiii și doresc să și-i crească, ajung într-un moment al vieții lor în care efectiv nu au posibilitatea de a le asigura cele necesare”, a explicat Anca Candrea, șefa SIRU.
    Alți 9 copii au fost abandonați sau părăsiți în unități sanitare din Vrancea. „În ceea ce privește cazuistica copilului abandonat/ părsit în unități sanitare cu secții de Neonatologie și/ sau Pediatrie, în semestrul I al anului în curs s-au înregistrat 14 sesizări. În cinci cazuri, în urma serviciilor acordate, s-a reușit menținerea lor în familii, iar pentru 9 copii a fost instituită măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență”, a specificat Anca Candrea.

    Orice persoană are obligația de a sesiza cazurile de copii în risc

    Atât legea scrisă cât mai ales cea a omeniei ne obligă pe fiecare dintre noi să sesizăm la Protecția Copilului ori de câte ori avem cunoștință că un copil se află în pericol, că suferă, că este înfometat, bătut, alungat, jignit… Și putem face asta, chiar și sub protecția anonimatului, sunând la numărul de telefon 0237.983, unde cineva va răspunde indiferent că este zi sau noapte, iar specialiștii vor interveni de urgență, deplasându-se la cazul sesizat.
    Potrivit art. 89 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, acesta are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/ detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc. „Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza DGASPC să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violența sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență. Angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgență DGASPC”, reglementează actul normativ amintit.
    Mai mult, acesta prevede că părinții copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritățile publice și organismele private au obligația să ia toate măsurile corespunzătoare „pentru a facilita readaptarea fizică și psihologică și reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijență, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante”, spune legea, subliniind că toate persoanele menționate în actul normativ au obligația să asigure condițiile necesare pentru ca readaptarea și reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine și demnitatea copilului.