Dacă nu vor achita datoriile acumulate la CUP și ENET, doi copii orfani de mamă și cu tatăl bolnav incurabil vor fi aruncați în stradă. Cătălina, elevă în clasa a VI-a, și fratele ei Cosmin, elev în clasa a IX-a, la Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu”, trăiesc realmente o dramă din care nu pot ieși singuri, după ce mama le-a murit în luna februarie, răpusă de cancer, după o lungă suferință, iar tatăl lor zace pe un pat de spital, înnebunit de perspectiva că-i vor rămâne copiii și singuri, și aruncați în stradă. Suma de aproximativ 8000 de lei reprezentând datoriile pentru plata utilităților s-a adunat în timp, pentru că bieții oameni, prea bolnavi, cu pensii mult prea mici, au avut de ales între a asigura mâncarea și cele necesare copiilor și… a-și cumpăra medicamentele de care și așa, deseori s-au lipsit. „Ultima dată, mamei i-a fost rău mai multe zile. A luat-o cu salvarea. Ne-au zis și medicii de pe ambulanță că nu mai are nicio șansă. Și a murit. După aia tata s-a umflat așa de tare că nu mai putea să meargă. L-a luat salvarea și este la spital. I-au scos 10 kilograme de apă din burtă și patru din plămâni”, a spus Cătălina. Cine dorește să îi ajute pe cei doi frățiori, o poate face contactându-l direct pe tatăl acestora, Alexandru Sabo, la numărul de telefon 0721.856.466.
Ce poate fi mai trist decât să asculți un copil care povestește despre cum i-a murit mama? Ce poate fi mai trist decât să afli cum acesta și-a petrecut ani din viață asistând la agonia celei mai dragi ființe… Și cum să nu-ți rupă inima simplitatea dezarmantă, tristețea resemnată cu care acesta îți mărturisește că nu știe ce va fi de acum înainte, că „vedeți, și tata este în spital și ne-a venit un plic, cred că de la primărie, ca în termen de 30 de zile să părăsim casa, că avem datorii”…
Cunoscusem fetița care spunea toate acestea, în urmă cu doi ani, în apropierea Crăciunului. Cineva scrisese la redacție ca să semnaleze situația disperată în care se afla familia acesteia: mama avea cancer stadiul IV, tatăl ciroză, encefalopatie hepatică și ulcer varicos care i-a necrozat picioarele. În apartamentul în care stau și acum, și care este al Primăriei, bieții oameni nu aveau nici căldură și nici apă caldă și toți banii din care erau nevoiți să supraviețuiască erau 500 de lei lunar, din care 250 rată la bancă.
Cei doi părinți trăiau, în tăcere, o dramă zguduitoare pe care încearcau să o țină departe de sufletele celor doi copii cuminți și silitori. Relatau, distruși de sărăcie și boală, cum renunțau la analizele care trebuiau făcute periodic de amândoi și care nu erau gratuite, la medicamentele care pentru o singură lună însemnau 300 de lei doar pentru unul, așa că-și luau tratamentul o lună unul, o lună celălalt… sau chiar niciunul… „Sunt luni în care trăim din 80 de lei toți patru…”, spunea atunci Marinela, mama acum moartă a celor doi copii… Oameni cu suflet i-au ajutat atunci și, pentru un an, ei au reușit să revină la linia de plutire și să aibă un trai mai puțin împovărător… Dar…
„Mama a murit în februarie”
Dar timpul a trecut, iar bolile soților Sabo s-au agravat. Și odată cu asta, s-au agravat și celelalte aspecte ale vieții lor. Trebuiau să aleagă. Și au ales să-și amâne moartea cu toate forțele, cumpărându-și medicamentele vitale. Au ales să-și hrănească copii, în defavoarea achitării datoriilor acumulate la Primărie, la CUP și la ENET. Au ales așa cum ar fi ales orice părinte… „Știu c-am să mor, dar poate mă mai lasă Dumnezeu să trăiesc măcar cinci ani, să-mi văd băiatul major. Să aibă el grijă de fată… Măcar cinci ani”, spunea Marinela acum doi ani.
N-a fost să fie… După o lungă agonie trupească și sufletească, biata femeie, mama celor doi frați, s-a stins. „Anul ăsta, în februarie, mamei i-a fost rău mai multe zile. A venit salvarea și ne-au zis și medicii de la ambulanță că nu mai are nicio șansă. A fost internată la spital și după mai puțin de o săptămână a murit acolo. A murit”, a povestit Cătălina.
Fetița de doar 12 ani a rostit cuvintele rar și apăsat. Ca și cum ar fi vrut să mă convingă pe mine, dar mai ales pe ea, că așa este, mama ei a murit, ba mai mult, că așa a trebuit să fie. A rostit cuvintele încruntată, cu un fel de înverșunare, un soi de împietrire impusă de propriul subconștient, ca scut în fața durerii. Da. Mama ei a murit. N-a mai trăit cinci ani. Doar doi. Dar ea, fetița, și-a văzut de școală, ca și fratele ei. Au continuat să învețe bine, la fel de bine ca și până la nenorocirea ce i-a lăsat pe amândoi, mai săraci cu o bună bucată de suflet. Și cu inimile frânte…
Colegii de școală ai celor doi copii au strâns bani, să-i ajute pentru înmormântare. Alexandru, tatăl lor, a cheltuit tot ce avea ca totul să se întâmple după rânduială. Și apoi a căzut atât fizic, cât și psihic. „De atunci, de când a murit, o visez mereu. Moartea soției m-a dat peste cap. Vroia să mai trăiască până ce făcea Cosmin 18 ani, dar n-a mai putut… Și de atunci ne este tot mai greu”, a spus bărbatul.
Tatăl, mai mult în spital decât acasă
Pe Alexandru l-am găsit în spital, acolo unde fetița lui, Cătălina, ne povestise că a fost dus de urgență într-o noapte pe la ora 1.00, cu ambulanța. Deși durerile tatălui ei erau cumplite, zice că nu s-a speriat fiindcă „au mai fost perioade când stătea câte trei zile la spital, trei acasă… Acum se umflase tare la burtă, s-au umflat tare și picioarele, nu mai putea să meargă, nici măcar să și le apropie când stătea culcat. Avea dureri mari, și-a chemat salvarea. I-au scos 10 kile de apă din burtă. În aprilie a fost la spitalul TBC și i-au scos și patru kile de apă din plămâni. Este bolnav tare”, a spus copila.
Da… tatăl ei este bolnav tare. Este desfigurat, atât de rău l-a transformat boala. Imobilizat pe patul de spital, omul a încercat să-și suflece cât de cât pantalonii pijamalei ca să arate cât de negre îi sunt gambele. Necrozate, umflate, atât de umflate de parcă stau să pocnească! „Am ciroză hepatică decompensată, ulcer varicos, encefalopatie hepatică și acum văd că am început să am și apă la plămâni… Nu știu de ce se face apa asta, dar ultima dată numai din cel stâng mi-a scos patru litri. Iau o grămadă de antibiotice, medicamente pentru eliminarea lichidului, dar nu știu ce va fi…”, a spus Alexandru.
„Am aflat brusc, într-o secundă, că am cancer”
Bărbatul a fost cel ce s-a îmbolnăvit primul, în urmă cu opt ani. Pe negândite. Până în acel moment, împreună cu Marinela și copiii lor, își trăiau, ca orice familie modestă, dar împlinită, existența. Până să se închidă fabrica, el lucra ca muncitor la Insta Electric, iar ea confecționeră într-o fabrică din oraș. Amândoi se străduiau să le asigure celor doi copii necesarul unei vieți decente și s-au aplecat asupra educației lor cu toată atenția și dragostea. Astfel, an după an, fetița și băiatul le-au bucurat inimile obținând mereu, premiul I.
Când li s-a oferit posibilitatea de a se muta din cămăruța în care locuiau într-un apartament cu două camere, închiriat de primărie, au crezut că existența li se așează, în sfârșit, pe făgașul normal. Au făcut un împrumut bancar de 4400 lei ca să achite suma impusă de închirierea apartamentului și și-au cumpărat lucrurile atât de necesare într-o gospodărie. „Nu ne gândeam pe atunci că ne vom îmbolnăvi atât de grav.. Am zis să avem tot ce ne trebuie… Åži uite, acum, frigiderul cumpărat atunci, în loc să fie plin cu alimente, este plin cu medicamente….”, spunea Marinela în urmă cu doi ani. Femeia povestea atunci că după ce a reușit să treacă peste momentele de disperare în care au aruncat-o boala soțului ei, a devenit omul de bază al casei. El se pensionase pe caz de boală. Dar la scurt timp a aflat și ea, în urma unei ecografii banale, că are cancer stadiul IV. „Am aflat brusc, într-o secundă că am cancer. Stadiul IV. Diagnosticul a venit ca o palmă peste față”, explica Marinela.
Amândoi foarte bolnavi, au discutat la vremea respectivă cu cărțile pe față și au decis să lupte împreună pentru viață. Copiii, prea mici, aveau încă mare nevoie de ei! Așa că… „am decis să spunem Nu! Nu suntem bolnavi! Indiferent ce boală ai, contează și mentalul. Ne dorim măcar ca unul din noi, să primească doar încă cinci ani de viață… Să ne vedem măcar unul dintre copii angajat, pe picioarele lui… Ca să-l susțină și pe celălalt”, explica Marinela.
Dar ea a murit. Și-a mai rămas Alexandru, să spere că Dumnezeu îl va mai ține lângă copiii lui măcar încă trei ani… Lângă copiii lui, dar nu în stradă, ci în casa în care au crescut. Și din care, dacă nu achită datoriile până pe 15 iunie, vor fi evacuați.
Amenințați cu evacuarea, au nevoie urgentă de bani!
După ce și-au pierdut mama, după ce sunt nevoiți să asiste neputincioși și la suferința tatălui lor, Cătălina și Cosmin sunt măcinați acum și de spaima că vor rămâne și singuri, și sub cerul liber. Datoriile acumulate la CUP și ENET, precum și cele de la Primărie, reprezentând restanțele cu penalizări cu tot, pe care Alexandru nu a reușit să le mai achite nici măcar eșalonat, cumulează 8000 de lei, pe care bărbatul este conștient că nu are de unde-i scoate. „Plăteam câte 200 de lei lunar, dar de când cu agravarea bolii soției, cu înmormântarea, n-am mai reușit. Am primit somație de evacuare, Primăria m-a chemat în tribunal. Am fost la o înfățișare, am explicat că mi-a murit soția și m-au amânat pe 26 mai (ieri n.r.). Nu știu dacă mă pot duce, că nu pot fizic să merg. Nu știu ce să fac și cum să mai fac… Dar îmi doresc să fie bine pentru copiii mei, că au suferit destul… Nu vreau să ajungă prin instituții că n-au casă. Ei se pot îngriji unul pe altul, că sunt cuminți… Numai că trebuie plătite datoriile astea”, a explicat bărbatul, deznădăjduit.
Dacă doriți să-l ajutați pe acest bărbat, să oferiți un pic de liniște în viața Cătălinei și a lui Cosmin, le puteți dona orice sumă de bani. Oricât de mici, acestea adunate ar putea înfăptui pentru ei miracolul de a rămâne împreună, în casa în care au crescut. Pentru aceasta, îl puteți contacta cât vă lasă inima de urgent pe Alexandru, tatăl lor, la numărul de telefon 0721.856.466. Protagoniștii acestui reportaj au mare, mare nevoie de ajutor!
