Am ajuns ieri pe strada Popa Șapcă din Focșani, o stradă îngustă, cu sens unic, dar circulată. Fiind o stradă centrală, situată paralel cu Bulevardul Unirii, mulți șoferi o tranzitează zilnic, dar mai ales la sfârșitul săptămânii, când bulevardul este închis circulației auto. La intrarea pe această stradă trecătorii sunt întâmpinați, pe partea dreaptă, de un șanț lung, săpat lângă blocuri, semnalizat și înconjurat cu garduri de protecție. În această zonă Primăria Focșani face lucrări pentru reabilitarea rețelelor de termoficare aferente Punctului Termic 30, lucrări începute anul trecut și continuate în acest an, pentru înlocuirea conductelor tur-retur pentru încălzire și introducerea recirculării apei calde. Până la finalizarea lucrărilor, locuitorii de pe această stradă trebuie să traverseze pe podețe la ieșirea din scara de bloc, să fie mai atenți pe unde calcă și să înghită ceva mai mult praf decât de obicei.
De o parte și de alta a străzii sunt parcate mașini, multe mașini, așa încât găsirea unui loc de parcare pe această stradă este o misiune destul de dificilă. Calitatea carosabilului nu este cea mai bună, strada nefiind modernizată și în multe locuri sunt gropi, nu foarte mari, dar destul să te zdruncine în mașină.
Un cititor, care s-a semnat cu pseudonimul „cetățean”, ne-a invitat să ajungem în fața Grădiniței cu program prelungit nr. 18: „Veniți să vedeți ce mizerie și ce bălării sunt la Grădinița 18. Rușine!”. Bălării am văzut, dar gunoi nu. Iarba, care a crescut destul de mare, ar necesita o toaletare, mai ales că este vorba despre o unitate de învățământ unde vin zilnic copii.
.JPG)
Vizavi, într-o curte îngrijită, stă cuvioasă în soare Biserica „Sf. Nicolae Nou”, monument istoric de o deosebită frumusețe arhitecturală. Un valoros lăcaș, care are o istorie de câteva sute de ani. Data întemeierii mănăstirii nu se cunoaște. Unii spun că biserica a fost zidită în anul 1732. Un document datat 22 mai 1696 este considerat de alții actul de drept prin care este ctitorită Biserica „Sfântul Nicolae – Nou”. Biserica se situa pe hotarul dintre moșiile pe care au apărut Focșanii Munteni și Focșanii Moldoveni. Cu o istorie tumultoasă, biserica a fost ulterior restaurată și o putem admira și astăzi, ascunsă după blocurile cu opt etaje, ca pe un fragment al târgului Focșani de altădată.
„Dacă ne-ar face străduța și trotuarele ar fi de vis!”
Înaintez pe trotuar, care, pe unele porțiuni, este deteriorat. De altfel, calitatea carosabilului și a trotuarelor este principala nemulțumire a locuitorilor de pe această stradă, în rest liniștită și destul de îngrijită. „Faceți foarte bine să veniți pentru că strada e ,,varză”, iar trotuarele ca după război. Vă așteptăm cu drag să constatați aceste lucruri!”, ne-a scris Frederic, pe site-ul ziarului. Un alt cetățean, pe care l-am întâlnit în fața unui bloc, ne-a confirmat că cea mai mare dorință a locuitorilor din această zonă este asfaltarea străzii și refacerea trotuarelor. „Stau de 30 de ani aici și nu s-a asfaltat de când hăul și Buzăul, nici nu cred că a fost asfaltat vreodată, deși este o stradă centrală, în buricul târgului, cum se spune. Este o stradă foarte circulată. Mai ales când se închide Bulevardul Unirii, pe aici trec foarte multe mașini, poate din cauza asta s-a și deteriorat strada. Și trotuarele ar trebui refăcute. Dacă ne-ar face străduța asta și trotuarele ar fi de vis. O fi scump să ne facă și nouă asfalt, dar cât de cât se poate face ceva, și noi plătim impozite la Primărie. În rest lumea e bună, zona e liniștită, curățenie este, nu ne plângem”, ne-a spus Ion Ungureanu.
.JPG)
Vara este mai suportabilă pe această stradă, pentru că este multă umbră, de la teii care mărginesc trotuarele și care acoperă fațadele blocurilor cu trei etaje. La un colț de stradă, o boltă cu flori lila colorează fațada veche a unui bloc gri. Intru într-o scară de bloc, curățică, semi-luminată, zugrăvită în alb și galben. La cutiile poștale, 20 de lăcățele atârnă pentru a păstra secretul corespondenței. La un balcon, în care pare că a crescut viță de vie, am zărit un drapel tricolor. Peretele unui bloc este colorat cu grafitti. Vizavi, la parterul unui bloc, este amenajată o grădiniță plină cu ceapă verde, mărginită de viță de vie. Spațiile verzi dintre blocuri sunt invadate de vegetație, aproape sălbatică, la cât de mare a crescut, și datorită ploilor din ultima perioadă.
Înaintez și îmi apare în minte o imagine din iarna trecută, când ninsese mai multe zile la rând și zăpada pe această stradă era aproape la înălțimea unei mașini.
Cine a fost Popa Șapcă?
Puțini focșăneni știu probabil cine a fost cel care dă numele acestei străzi centrale din municipiul Focșani. Popa Șapcă a fost un mare haiduc și revoluționar oltean, unul dintre organizatorii Marii Adunări Populare de la Islaz, din 1848.
Radu Åžapcă s-a născut la sfârșitul secolului XVIII, în anul 1795, în localitatea Celei din fostul județ Romanați (cartier al orașului Corabia). A ales să studieze teologia, devenind apoi preot la Biserica „Sfântul Nicolae” din Celei. Cele mai multe date despre Popa Åžapcă se păstrează din perioada Revoluției pașoptiste, în derularea căreia acesta a jucat un rol extrem de important, fiind unul dintre cei care au organizat Marea Adunare Populară de la Islaz. Grație implicării sale și devotamentului de care a dat dovadă, preotul oltean a fost ales ca membru semnatar al guvernului provizoriu, alături de nume sonore din cultura românească: Ion Heliade-Rădulescu, Christian Tell, Åžtefan Golescu și Nicolae Pleșoianu. În cele din urmă însă, popa Radu Åžapcă nu a mai putut face parte din nou-întocmitul guvern, întrucât s-a considerat că nu are pregătirea necesară pentru a i se încredința o misiune atât de importantă. Pentru a putea susține totuși în mod activ proiectul revoluționar, părintele a preluat frâiele Mănăstirii Sadova. Câteva luni mai târziu, preotul era arestat. Închis inițial în arestul Mitropoliei din București, preotul Radu Åžapcă a fost mutat în mai puțin de două săptămâni în arestul Mănăstirii Văcărești, alături de alți capi ai revoluției pașoptiste.
În 1856 domnitorul Cuza l-a numit preot curator la Râmnicu Vâlcea, apoi, datorită lui Dimitrie Bolintineanu, la Mănăstirea Hotărani din Romanați, apoi curator la Mănăstirea Brâncoveni. Popa Șapcă a murit la vârsta de 81 de ani, în 3 iulie 1876, și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Brâncoveni.
