Apa are 3 grade Celsius, iar aerul doar cu un grad mai mult. Îmbrăcați în costume uzate prin care pătrunde apa, scafandrii de la ISU Vrancea se antrenează pe Siret, la barajul de la Călimănești. Vântul îți usucă fața, dar ei continuă să se antreneze. Echipa de scafandri vrânceni este cotată a doua din țară, după cea de la București.
Sunt sociabili și au simțul umorului. Sunt puțini, dar valoroși. Sunt scafandrii din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Vrancea. Misiunile lor sunt dificile și nu au voie să greșească niciodată, de aceea se antrenează permanent. Săptămâna trecută, i-am găsit pe râul Siret, la Barajul de la Călimănești, la primul antrenament din acest an. Locotenent colonel Vasile Isticioaia, coordonatorul echipei, era pe mal și le dădea indicații băieților lui, așa cum le spune. Echipați cu aparate de oxigen, costume și veste compensatoare, scafandrii se pregăteau de antrenament. Vremea nu era prea plăcută. Vântul sufla destul de tare, mai ales pe malul apei, iar temperatura era destul de scăzută și afară și în apă, unde nu depășea trei grade. Cu toate acestea, plutonierul major Lucian Trofin își începuse antrenamentul, iar colegii lui, plutonier major Cristinel Stancu și plutonier Ciungu Ionuț, se pregăteau să facă același lucru.
S-au dus acolo cu lecțiile foarte bine făcute și au respectat întru totul programul stabilit. „Este prima ședință de antrenament în mediul acvatic în 2014. Scafandrii au un program foarte bine stabilit pe tot parcursul unui an calendaristic. Astăzi (miercurea trecută-n.r) am avut prima temă, respectiv verificarea echipamentului uscat. Din cauza temperaturii din apă, după cum ați văzut sunt 3 grade în apă și 4 afară, ei nu pot intra în apă decât cu un anumit tip de echipament, respectiv echipament scafandru tip uscat, în care nu trebuie să intre apa. Asta a fost prima temă, verificarea echipamentelor și a tuturor consolelor și tot ce ține de echipamentul unui scafandru, iar în apă s-a verificat temperatura și adâncimea apei”, ne-a povestit locotenent-colonel Isticioaia.
În timp ce coordonatorul echipei ne povestea de pe margine tot ce presupune antrenamentul, cei trei scafandri erau în apă. „S-a făcut și un exercițiu în trei. Acesta a vizat golirea măștii și umplerea măștii cu apă. Ei au experianță și știu cum să-și golească masca. Practic, intră apă în mască, iar ei și-o golesc. Apoi, bagă aer în mască prin nas, după care își continuă antrenamentul de căutare. Pe lângă asta a mai fost și schimbarea consolelor între doi scafandri, care se află sub apă”, adăugă Isticioaia. În timp ce Lucian Trofin și Ionuț Ciungu făceau toate acestea sub apă, colegul lor Stanciu, care în timpul acestui antreneament a fost scafandru de securitate, s-a aflat în barca situată în apropierea celor doi colegi ai săi și i-a supravegheat îndeaproape.
Scafandrii comunică prin semne
Sub apă, scafandrii comunică prin semne pe care le stabilesc înainte de a începe antrenamentul. Ionuț Ciungu ne-a și arătat câteva dintre ele. „Cu ceea ce avem la noi putem verifica adâncimea apei, dar și presiunea din butelie, iar busola ne ajută să ne orientăm sub apă. Busola și toate celelalte sunt vitale pentru un scafandru. Mai este și detentorul, iar în cazul în care colegul are probleme îl ajut cu aer de la mine. Îmi dau seama că are probleme prin semne”, ne spune Ionuț Ciungu și ne arată ce semne și-au stabilit pentru asta.
Semnele și semnalele se stabileasc și în funcție de tema exercițiului. Pe lângă acestea, mai există și o regulă. Întotdeauna sunt doi scafandri în apă și unul în barcă. „Mai este și un al patrulea om, care este coordonatorul echipei, în speță eu. Merg și eu cu ei în barcă. Avem antrenamente și în alte zone unde apa este foarte adâncă și atunci sunt și eu cu ei pentru că apa poate aduce orice”, a adăugat Isticioaia.
„Dacă greșești, în maximum 8 secunde ești mort”
Pe lângă intervențiile de căutare, salvare ori recuperare, scafandrii trebuie să facă antrenenamente peste antrenamente. Cam 20 pe an, în total fiind vorba de peste 50 de ore. Altfel, anul următor nu mai pot face scufundări. „Antrenamentele le fac la noi în Vrancea, dar și la Constanța. Tocmai au venit de la vizita medicală pe care au trecut-o cu brio. Totul se face în baza unor proceduri foarte bine stabilite și nu avem voie să greșim. Dacă greșești, în maximum 8 secunde ești mort. Nu ai timp să spui nici Tatăl Nostru. Nu există rabat. Totul trebuie să fie perfect”, spune locotenent colonel Isticioaia.
Plutonierul Ciungu îl completează pe coordonatorul echipei de scafandri și ne spune că probleme pot apărea la mare adâncime. În cazul în care un scafandru pățește ceva, singura lui salvare este camera barometrică unde se elimină azotul din organism, după cum spune plutonierul Ciungu. O astfel de cameră nu se găsește în zona noastră, ci tocmai la Constanța.
Sub apă, scafandrii stau atât cât pot. Ne-au explicat că se ține cont de adâncime, de temperatură și de aerul din butelie.
„Scafandreria este boală grea”
Au trecut mai bine de 20 de minute de când noi am ajuns la Călimănești și până când plutonierul major Trofin a ieșit din apă. Ajuns pe mal a început să facă exerciții. „Efortul este intens, iar afară sunt trei grade”, spune plutonier major Trofin, în timp ce-și mișca mâinile și picioarele încontinuu. Întrebat dacă sunt și cazuri în care nu poate intra în apă, ne spune că da. Atunci când este gheață ori în ape închise, gen peșteri sau caverne. Ne-a spus că în astfel de situații sunt necesare alte cunoștințe, alte echipamente și cursuri de specialitate. Fizic spune că ar face față, fără probleme.
Chiar dacă afară era frig, iar apa îi intrase prin costumul uzat, Lucian Trofin, ca și colegii săi, își iubește meseria. „Scafandreria asta este o boală atât de grea, încât nu te mai poți lăsa oricât de multe sacrificii am face”, spune Trofin. Colegul său, Ciungu îl completează și ne spune că „dacă nu este plăcere nu poți face asta. Nu o poți face din obligație”. Colegul lor, Cristinel Stanciu îi aprobă. Dacă nu ar vedea lucrurile la fel, nu ar mai fi o echipă.
Au fost și cazuri când scafandrii vrânceni erau plecați, iar atunci când s-a întâmplat ceva pe raza județului nostru și ei nu au fost, le-au venit în sprijin colegii din alte județe. La fel au făcut și ei. „Este un protocol încheiat la nivel de IGSU prin care se solicită intervenția celorlalte forțe din teritoriu. În țară sunt brevetați 96 de scafandri. Anul trecut când a fost un înecat noi eram plecați la vizita medicală și a intervenit Brăila, până am ajuns noi”, explică Trofin. Colegul său, Stanciu îl completează spunând că „întotdeauna cerem ajutorul colegilor”.
Din păcate, la nivelul județului nostru nu mai sunt persoane care să se pregătească pe această linie. Locotenent-colonel Isticioaia ne-a spus că pregătirea unui scafandru ajunge la suma de 12.000 lei.
După cinci ani costumele încep să se deterioreze
Scafandrii depun toate eforturile pentru a-și face bine treaba și pentru a fi cei mai buni. Și sunt, pentru că echipa de scafandri din cadrul ISU Vrancea este a doua cea mai bine cotată echipă din țară, după București. Cu toate acestea, scafandrii au și neajunsuri, ei fiind nevoiți să facă antrenamente cu costume uzate. Le au din 2008 și le-ar trebui unele noi. Mănușile s-au găurit și permit apei să ajungă la piele. La fel și costumele. „Echipamentul nu ne mai ajută prea mult. Îl avem de câțiva ani și s-a uzat. Nu sunt costisitoare aceste costume, dar sunt foarte importante”, ne-a spus Lucian Trofin. La rândul său, coordonatorul echipei, locotenent colonel Isticioaia ne-a explicat că există două tipuri de costume, unul uscat și unul umed. „După cinci ani costumele încep să se deterioreze. Avem nevoie de un motor de barcă nou, dar și de costume. Nu este săptămână în care barca să nu fie folosită”, spune Isticioaia. Plutonierul Ciungu l-a completat pe coordonatoriul său atunci când acesta a spus că ar avea nevoie de un motor de barcă, adăugând că ar fi nevoie chiar de o barcă.
Reprezentanții ISU Vrancea ne-a spus că în funcție de fondurile alocate de la eșalonul superior se vor achiziționa echipamente noi. „Scafandrii încadrați la ISU Vrancea au în dotare costume de scufundare, care au intrat în înzestrare în anul 2008. La nivelul structurii unde sunt încadrați s-a întocmit un necesar privind echiparea acestora, iar în funcție de fondurile alocate de la eșalonul superior, se are în vedere achiziționarea de echipamente specifice noi”, ne-a precizat locotenent Cristina Duță, purtătorul de cuvânt al ISU Vrancea.
Salvarea ar putea veni din partea unui om de afaceri
Un om de afaceri care a petrecut câteva zile cu scafandrii vrânceni ne-a spus că știe care sunt nevoile scafandrilor și că a discutat cu ei pe această temă. Silviu Simiz ne-a spus că va discuta cu ei și că în măsura posibilităților, va încerca să-i ajute. „Sunt dispus să-i ajut, dar depinde de situație. Voi discuta cu ei și voi vedea cum i-aș putea ajuta. Am discutat despre asta cu ei anul trecut la un incident și știu că au lipsuri. Vom mai discuta și vom vedea. Depinde și de sume. Este mai greu în această perioadă, dar cred că vom mai găsi resurse și pentru lucruri de genul acesta”, ne-a spus Silviu Simiz.
