Câteva poze făcute vineri de pădurarul George Banu de la Vintileasca, sus pe platoul Mănăstirii Muntioru, ne arată niște peisaje desprinse din basme. Pădurarul a surprins cu aparatul foto peisaje unice, de o frumusețe rară. Pădurea din preajma mănăstirii a îmbrăcat o mantie albă de zăpadă, la care s-a adunat și promoroaca ce a căzut peste noapte. Cu toate că suntem la final de iarnă, zăpada nu se lasă plecată și să încăpățănează să mai zăbovească ceva timp peste copacii și peste poiana dimprejurul lăcașului de rugăciune. Schitul Muntioru, unul dintre cele mai impresionante și pline de har lăcașuri de rugăciune din Vrancea, a fost construit de părintele Macarie, în baza unei dorințe-testament a marelui domnitor Åžtefan cel Mare. Ca să ajungi pe aceste vremuri la mănăstire trebuie să te înhami cu multă răbdare, dar mai ales cu putere ca să poți merge pe jos. Ce poate fi mai frumos și mai deosebit decât să o iei la pas din satul Bahnele spre schit pe drumeagul mărginit de minunata pădure ce îmbracă muntele Muntioru din Vintileasca, pentru a-ți regăsi pacea și liniștea sufletească participând la slujbă…
În aceste zile, așa cum spune și George Banu, priveliștea este cu totul specială, ai impresia că pășești pe alt tărâm, că de acolo, de pe „acoperișul” Vrancei, această adevărată „Catedrală a Văii Râmnicului” este locul unde Dumnezeu coboară să stea de vorbă cu credincioșii. „Am ajuns sus la mănăstire și am crezut că nu este real ce văd. Am avut în fața mea peisaje parcă desprinse din basmele lui Andersen. O frumusețe de nu prea poți să o descrii în cuvinte, mai degrabă o trăiești. Este cunoscut faptul că Mănăstirea Muntioru este un loc plin de frumusețe și spriritualitate, dar parcă de data asta cineva a venit și a pictat totul în jur. Am făcut câteva fotografii care mi s-au părut mie mai sugestive și pe care le-am pus și pe Facebook la mine să le vadă și cei care nu s-au putut bucura direct de aceste minunății”, ne-a spus George Banu.
