Reporter: De ce ați optat la Rezidențiat pentru Ortopedie și Traumatologie?
Medicul Ciprian Bîrgu: Ortopedia este o specialitate frumoasă. Pentru bărbați este foarte atractivă, pot fi utilizate diferite instrumente, iar dacă ai dotarea necesară ajunge să îți placă ceea ce faci, iar dacă nu ai simți că nu ai calitatea pe care ți-o dorești. Din punctul acesta de vedere, Spitalul Adjud chiar stă foarte bine. Și chiar vreau să menționez un lucru. Eu stau în Focșani, la 5 minute de Spitalul Județean, și aș fi putut să îmi fac un transfer acolo, dar aici am găsit susținere, baza materială care e de nivelul celei din Capitală. Avem susținere și din partea managerului, iar ăsta e un lucru extrem de important.
Rep.: De ce aparatură dispune Secția de Ortopedie din cadrul Spitalului Municipal Adjud?
C.B.: Din punct de vedere tehnic, Spitalul Județean este cu mult în urma Spitalului Municipal Adjud în ceea ce privește ortopedia și ca dotare, și ca portofoliu de intervenții chirurgicale. Eu sunt singurul medic ortoped de aici și trebuie să mai vină un rezident. Acesta este un lucru bun, dar și rău. Bun pentru că ai parte de o cazuistică extraordinară, dar de cealaltă parte este rău, fiind singur.
Rep.: Din ce an sunteți medic la Adjud?
C.B.: Imediat după ce am terminat Rezidențiatul, de aproximativ 10 ani.
Rep.: În acești ani, ce intervenții ați realizat la acest spital? Pentru că știu că au fost câteva în premieră.
C.B.: Eu nu am venit pe un teren neexperimentat aici, ca să zic așa. Am avut un coleg, doctorul Zară, care a promovat și dumnealui specialitatea de Ortopedie, dar am continuat cu realizări spectaculoase. Am dezvoltat la acest spital aproape un centru de excelență în artroscopie. Artroscopia este o intervenție minim invazivă, pe care pacientul o suportă, de regulă, la intervenții pentru genunchi, și, după care, pacientul poate fi externat cam la două zile după intervenție, se poate ridica după intervenție.
Rep.: Ce intervenție chirurgicală înlocuiește artroscopia?
C.B.: Artroscopia este o intervenție care se folosește atât pentru diagnostic, dar și în scop curativ. Se fac, cel mai frecvent, pentru genunchi. De exemplu, intervenții de reconstrucție ligamentară, care au devenit foarte frecvente, iar eu mă mândresc cu ele că sunt foarte puține în Moldova și se efectuează în puține centre, dar la Focșani, din câte știu, la Spitalul Județean, intervențiile de tip artroscopic nu se efectuează. Pacienți de la Focșani vin frecvent, dar am pacienți care sunt din Bacău, Onești, chiar și din Sibiu. Pacienții sunt mulțumiți de calitatea intervenției, dar și de condițiile de spitalizare.
Rep.: Unde ați învățat să faceți acest tip de intervenție?
C.B.: Sunt și cursuri de specializare, dar cel mai mult contează Rezidențiatul. Rezidențiatul e școala de căpătâi. Pentru că artroscopia e o intervenție relativ nouă, am învățat-o alături de colegi. Colegi cu care țin legătura, pe care i-am invitat la anumite operații. De exemplu, doctorul Dan Lăptoiu de la Spitalul Colentina din București, cu care am operat și la Adjud. Dar, ca mentor pe Ortopedie l-am avut pe profesorul Andrei Firică, un om deosebit. Genul de profesor pe care nu îl mai întâlnești în zilele de astăzi. Genul de om la care puteai apela la orice fel de problemă și care m-a învățat foarte multe.
Rep.: De ce spuneți că ați înființat un centru de excelență în ortopedie la Adjud?
C.B.: Dispunem de aparatură pe măsură și atragem foarte mulți pacienți. Aparatura este cumpărată cu ajutorul autorităților locale. Eu fac artroscopie la scurt timp după ce am venit în Spitalul Adjud. Pot spune că, la momentul de față, facem intervenții chiar la nivelul spitalelor mari. Nu am avut pacienți nemulțumiți. Artroscopia este un domeniu foarte performant și de viitor.
Rep.: Știu că sunteți coordonatorul programului de endoprotezare în Vrancea. Ne puteți spune mai multe despre acest program?
C.B.: Endoprotezarea este înlocuirea articulației afectate a pacientului cu o proteză, fie de șold, fie genunchi. La Spitalul Adjud se pun frecvent proteze de șold și de genunchi. Chiar am avut proteze de genunchi, vreo 12, ceea ce pentru spitalul nostru este o mare realizare. Primele efectuate cu ajutorului colegului de la Spitalul Colentina, Dan Lăptoiu. Pentru a face asemenea operații, trebuie să ai condiții deosebite în sala de intervenție, pentru că riști viața pacientului. Pot spune că, în momentul de față, am tot ceea ce este necesar pentru artroplastii. Masa de operație este performantă, cu telecomandă, putem așeza pacientul în orice fel de poziții. Referitor la program, ca și coordonator am încercat să atrag fonduri, și, deși au fost nenumărate intervenții, nu am reușit să atragem fondurile necesare pentru câți pacienți ar fi.
Rep.: În cadrul acestui program, pacientul beneficiază gratuit de proteză?
C.B.: Pacienții asigurați beneficiază de gratuitate. El trebuie doar să demonstreze calitatea de asigurat și poate beneficia de proteza de care are nevoie. Anual, avem 40-50 de protezați în cadrul programului. Ar putea fi și mai mulți, dar astea sunt fondurile. Activitatea de protezare pune la dispoziția pacientului o nouă articulație și dacă la început venea cu dureri, cu o impotență funcțională extrem de agresivă, pacientul neputând să se mobilizeze, după intervențiile de acest gen, el își recapătă mobilitatea aproape complet.
Rep.: În cei 10 ani de când sunteți medic, ați avut vreun caz deosebit care v-a rămas în memorie?
C.B.: Cazuri au fost destule, pacienți care și-au dorit extrem de mult să nu mai fie dependenți de ajutorul cuiva, care în ciuda tuturor riscurilor expuse de către mine, au insistat să fie operați. Rețin o doamnă operată cu o fractură de șold, fiind mai în vârstă, suferea și de osteoporoză, a cărei fractură a mers bine pentru o perioadă. A mai apărut o fractură și care nu mai mergea decât o intervenție tot de protezare. Și i-am explicat că existau riscuri, trebuia extras materialul de osteosinteză, care nu se face așa ușor, și apoi trebuia efectuată intervenția de artroplastie. Dar, pacienta și-a dorit și intervenția a reușit. Sunt foarte mulțumit de reușitele mele.
Rep.: Nu ați primit oferte de la spitale din afară? Și dacă da, nu ați fost tentat să plecați?
C.B.: Oferte din afară am aproape în fiecare săptămână. De regulă din Anglia, Germania, Franța, pe bani serioși, dar mă ține familia. Nu am 20 de ani. Nu doar familia, ci și felul în care simți gradul de satisfacție al pacienților, felul în care îți transmit mulțumirea. Sinceritatea lor contează foarte mult pentru un medic. Cu toate lipsurile pe care le avem în România, pe partea morală avem mulțumirea că pacienții sunt recunoscători atunci când te dedici.
Rep.: Despre viața personală ce ne puteți spune?
C.B.: Sunt căsătorit. Am o familie frumoasă, soția este medic de familie la Câmpineanca. Am o soție extrem de devotată, harnică, care își urmărește pacienții cu multă seriozitate. Am o fetiță în clasa a VII-a la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”.
Rep.: Fetița ar vrea să urmeze tot cariera medicală?
C.B.: Da, ea ne tot bâzâie cu acest aspect. Noi o vom susține indiferent de decizie. O să vedem ce va fi. E în clasa a VII-a, este mică, și e preamatur să vorbim. Dar o simțim aproape de acest domeniu și interesată, iar dacă va fi să fie, are toată susținerea noastră.
Rep.: Ce pasiuni aveți?
C.B.: Eu sunt un cinefil, iar atunci când am posibilitatea îmi place să vizionez. Îmi place să le am la o anumită calitate. Nu am neapărat o colecție, dar îmi place să achiziționez mereu. Îmi plac filmele artistice, de calitate. Recunosc, cu părere de rău, că nu prea am timp, mai ales că e o pasiune care mă relaxează. Îmi place și muzica clasică, ascult Mozart. Am multe CD-uri.
Rep.: Ascultați muzică în timp ce operați?
C.B.: Da, dar nu muzică clasică. Ascult muzică ușoară, pe care mi-o pun pe un stick. Îmi place să operez pe muzică. Chiar îi spun asistentei de pe margine să-mi pună muzica. Este un mod de relaxare, mai ales că tensiunea este foarte mare, sunt foarte multe momente în care stresul este extrem de mare, iar muzica te ajută, te relaxează.
Rep.: Ce planuri de viitor aveți?
C.B.: Îmi doresc să avem condiții și mai bune, chiar dacă noi stăm bine. Aș dori o implicare din partea autorităților în ajutorarea spitalelor, pentru că sunt în situații critice. Noi avem parte de susținere din partea managerului, dar oricărui medic îi place să profeseze într-un mediu aproape perfect, în care să dispună de tot ce are nevoie. Și mi-aș dori să fac artroplastii de umăr și de cot.
