Schitul Muntioru, din Vintileasca, a fost în mare sărbătoare ieri, când au fost sărbătoriți Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. A fost ziua în care s-a serbat hramul paraclisului, ce poartă numele celor doi sfinți. Slujba religioasă a fost oficiată de părintele Macarie, fostul stareț de la mănăstirea Poiana Mărului, și de frații călugări. La finalul slujbei, toți credincioșii au fost poftiți la masă.
Schitul Muntioru este unul dintre cele mai noi și frumoase lăcașe de rugăciune din Vrancea. Schitul a fost construit de părintele Macarie, cu ajutorul enoriașilor din toate colțurile țării, în baza unei dorințe-testament a marelui domnitor Åžtefan cel Mare. „Catedrala Văii Râmnicului”, așa cum este denumit lăcașul de cult de către credincioși, adună la fiecare sărbătoare sute de creștini.
Credincioșii care ajung la Schitul Muntioru spun că simt cum Dumnezeu comunică cu ei și toate rele dispar, ca și cum nu ar fi existat vreodată. „Sunt din București și m-a adus cineva aici. Mă simt foarte bine, e o chestie aici care nu se prea poate explica. Simt că sunt un alt om aici. Am auzit de Muntioru acum un an și jumătate și de atunci vin periodic. Când ajung în această poiană, unde se află schitul, simt o eliberare. Văd cum pleacă toate răutățile de la mine. Când vii aici, totul e frumos, chiar și vremea de afară. E ceva aparte. Am ajuns aici când era și ploaie, dar odată ajuns la schit, cerul s-a luminat. Cred că este unul dintre cele mai profunde și spirituale locuri de rugăciune pe care le-am vizitat până acum. Părintele Macarie este un duhovnic care îți dă încredere. De la el iau vitalitatea, încrederea și puterea de a continua această luptă nebună a societății. Cred că aici te reîncarci sau poate înțelegi niște lucruri, pe care altfel nu le poți vedea”, a spus Sorin, din București.
Locul în care se află Schitul Muntioru, desprins parcă din povești, te fascinează, dar în același timp te îndeamnă la rugăciune și supunere. „Părintele Macarie și călugării de aici îți readuc în suflet credința adevărată a strămoșilor noștri. Când ajung aici, parcă pășesc în Rai. Toate răutățile pleacă de la mine și mă încarc cu o nouă suflare. Cred că datorită părintelui Macarie ne mai ține și pe noi Dumnezeu”, a spus Nastasia Borcăiaș, din Vintileasca.
Muntioru, un magnet care te atrage
Enoriașii, cu mic cu mare, cărând în spate, dar mai ales în suflet greutățile vremii care ne apasă din ce în ce mai mult, vin la Muntioru să comunice cu divinitatea. Acolo, în poiana florilor, unde norii parcă coboară pe pământ, credincioșii se adună să găsească acel leac pe care nici medicamentele, nici doctorii, nici psihologii nu îl pot da. ” Aici e acea liniște sufletească, pe care nu o găsești nicăieri în altă parte. Sunt de la Nereju și chiar dacă a fost hram în sat la noi, am preferat să fiu aici. Sunt foarte mulți care nu aleg calea credinței și se duc în diverse locuri pe la mănăstiri sau schituri doar pentru a scăpa de gura părinților. Am familie, am copil, soție și vin aici să mă rog pentru toți. Părintele Macarie are cre-dință foarte mare în Dumnezeu și de aceea e privit așa. Cât se poate, voi veni aici mereu. Aici, sus pe munte, ești mai aproape de Dumnezeu”, a spus Dorin Coforea, din Nereju.
Muntioru este, după spusele oamenilor, ca un magnet care te atrage. Odată ce ai fost la schit, îl redescoperi pe Dumnezeu. „Te descarci de toate relele și necazurile pe care le ai pe suflet. Vin de când s-a făcut schitul de părintele Macarie. Venim și primim povață de la părintele Macarie. Ne învață de lucruri bune, ne dă un sfat, ne alină durerea sufletului. Odată ce ai ajuns aici și ești încărcat de câte și mai câte, le lași deoparte și pleci cu sufletul împăcat. Locul acesta este ca un fel de magnet, te atrage și niciodată nu te poate respinge. Vin la Muntioru pentru că așa îmi dictează inima”, a spus Ionel Dănilă.
Macarie, un duhovnic cu barba ninsă
Bătrân, cu barba ninsă și răsfirată de vânt, cu glasul blând, părintele Macarie îi binecuvântează pe toți credincioșii care vin la mănăstire. Numărându-și parcă vorbele, părintele îi ascultă pe toți. Are privirea rugătorului, pe care nu-l poți tulbura și nici surprinde cu vreun gând ascuns, ispititor. De când a fost exilat la Muntioru, părintele a văzut multe. Pentru el, cel mai important lucru este faptul că fiecare om pleacă din mă-năstire schimbat sufletește. Nu e puțin lucru, căci nădejdea e totul. „A vrut Bunul Dumnezeu să avem parte de o zi frumoasă și să cinstim alături de credincioși hramul paraclisului, ce poartă numele celor doi arhangheli. Eu îi întreb pe toți oameni de ce vin aici așa de des, de la câțiva kilometri, până la sute de kilometri. Oamenii îmi spun că vin cu o greutate sufletească și pleacă de aici cu o ușurare, simțind că aici s-a pogorât Duhul Sfânt, care lucrează în această mă-năstire. Au venit niște eno-riași de prin părțile Moldovei și mi-au spus: «părinte, am venit aici și am început a plânge când am văzut frumusețea locului, dar mai ales când am simțit trăirea în comuniune cu Dumnezeu». Credincioșii găsesc credința adevărată, care în unele locuri nu prea se mai păstrează așa cum se cuvine. Le spun la oameni să aibă parte de sănătate, mântuire și să ne găsim la Rai”, a spus părintele Macarie.
